artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

mare (prin media, servicii de asistenflæ, salarii indirecte etc.), se va încerca o cît mai profundæ îmburghezire a
subiectivitæflii muncitoreøti.
Operafliunile de reindividuare øi de „familializare“ nu au acelaøi efect dupæ cum se desfæøoaræ pe un teren al
subiectivitæflii colective devastat de era industrialæ a secolului al XIX-lea øi din prima jumætate a secolului XX
sau pe niøte terenuri în interiorul cærora au fost pæstrate anumite træsæturi arhaice moøtenite din era precapitalistæ.
Din acest punct de vedere, exemplul Japoniei øi cel al Italiei par semnificative, deoarece este vorba de
niøte flæri care au reuøit sæ grefeze industrii de vîrf pe o subiectivitate colectivæ care pæstrase anumite legæturi
cu un trecut uneori foarte îndepærtat (mergînd, în cazul Japoniei, pînæ la øinto-budism, iar în cazul Italiei, pînæ
în epocile patriarhale). În aceste douæ flæri, reconversia postindustrialæ s-a efectuat prin tranziflii relativ mai puflin
brutale decît în Franfla, de pildæ, unde regiuni întregi au ieøit, pentru o lungæ perioadæ, din viafla economicæ activæ.
Øi într-o serie de flæri din Lumea a Treia asistæm la suprapunerea dintre o subiectivitate medievalæ (raport de
supunere faflæ de clan, totalæ alienare a femeilor øi copiilor etc.) øi o subiectivitate postindustrialæ. Ne putem,
de altfel, întreba dacæ acest tip de Noi Puteri Industriale, localizate, pentru moment, în special pe flærmurile
Mærii Chinei, nu va începe sæ înfloreascæ øi pe flærmurile Mediteranei øi pe cele ale Africii atlantice. Dacæ lucrurile
s-ar desfæøura în felul acesta, am vedea o serie întreagæ de regiuni ale Europei supuse unor puternice tensiuni,
ca urmare a unei totale puneri sub semnul întrebærii a surselor lor de venit øi a statutului lor de apartenenflæ
la clubul marilor puteri albe.
În aceste diferite domenii, problematicile ecologice se întrepætrund. Læsatæ în voia ei, înflorirea neoarhaismelor
sociale øi mentale poate conduce deopotrivæ la bine øi la ræu! Trebuie sæ înfruntæm, aici, o problemæ redutabilæ:
fascismul ayatollahilor, sæ nu uitæm, nu s-a instaurat decît pe baza unei profunde revoluflii populare în Iran. Recentele
revolte ale tinerilor din Algeria au întreflinut o dublæ simbiozæ între modurile de a træi occidentale øi diferitele
nuanfle de integrism. Ecologia socialæ spontanæ lucreazæ la constituirea unor Teritorii existenfliale capabile sæ suplineascæ,
de bine, de ræu, vechile controale rituale øi religioase ale sociusului. Pare evident cæ, în acest domeniu,
atîta timp cît øtafeta nu va fi preluatæ de niøte praxisuri colective coerente politic, tot întreprinderile naflionaliste
reacflionare, opresive pentru femei, copii, marginali øi ostile faflæ de orice inovaflie vor fi cele care, pînæ la urmæ,
vor triumfa. Aici nu este vorba de a propune un model de societate „la cheie“, ci doar o luare în considerare
a ansamblului componentelor ecosofice, al cærei obiectiv va fi, în special, instituirea unor noi sisteme de valorizare.
Am subliniat, deja, cæ este din ce în ce mai puflin legitim ca recompensele financiare øi de prestigiu ale activitæflilor
umane social recunoscute sæ nu fie reglate decît de o piaflæ întemeiatæ pe profit. Existæ multe alte sisteme
de valoare de care ar trebui sæ se flinæ seama („rentabilitate“ socialæ, esteticæ, valorile dorinflei etc.). Numai
statul, pînæ în prezent, s-a aflat în poziflia de a arbitra între niøte domenii de valoare care nu depind de profitul
capitalist (exemplu: aprecierea domeniului patrimoniului). Ni se pare necesar sæ insistæm asupra faptului cæ
noi relee sociale, precum fundafliile recunoscute de utilitate socialæ, ar trebui sæ poatæ sæ elasticizeze øi sæ extindæ
finanflarea Sectorului Terfliar – nici privat, nici public –, care va ajunge sæ creascæ permanent, pe mæsuræ ce munca
umanæ va ceda locul muncii maøinice. Dincolo de un venit minim garantat pentru tofli – recunoscut ca drept,
nu cu titlu de contract aøa-numit de reinserflie –, se profileazæ luarea în discuflie a unei puneri la dispoziflie a
mijloacelor necesare pentru lansarea unor întreprinderi individuale øi colective mergînd în sensul unei ecologii
a resingularizærii. Cæutarea unui Teritoriu sau a unei patrii existenfliale nu trece neapærat prin aceea a unei flæri
natale ori a unei filiaflii cu origine îndepærtatæ. Mult prea adesea, miøcærile naflionalitare (de tip basc, irlandez),
din cauza unor antagonisme exterioare, se repliazæ pe ele însele, læsînd deoparte celelalte revoluflii moleculare
referitoare la eliberarea femeii, la ecologia mediului înconjurætor etc. Tot felul de „naflionalitæfli“ deteritorializate
pot fi imaginate, precum muzica, poezia etc. Ceea ce condamnæ sistemul de valorizare capitalistæ este
tocmai caracterul lui de echivalent general, care striveøte toate celelalte moduri de valorizare, alienate de hegemonia
exercitatæ de el. Acestui sistem ar trebui, dacæ nu sæ-i opunem, cel puflin sæ-i suprapunem niøte instrumente
de valorizare bazate pe producfliile existenfliale, care nu pot fi determinate exclusiv nici în funcflie de un timp
de muncæ abstract, nici în funcflie de un profit capitalist scontat. Noi „burse“ de valoare, noi deliberæri colective
oferind øansa ce li se cuvine întreprinderilor celor mai individuale, celor mai singulare, celor mai disensuale
sînt chemate sæ vadæ lumina zilei – sprijinindu-se în special pe mijloace de coordonare telematice øi informatice.
Nofliunea de interes colectiv va trebui extinsæ la întreprinderi care, pe termen scurt, nu aduc „profit“ nimænui,
dar care, pe termen lung, sînt aducætoare de îmbogæflire procesualæ pentru întreaga umanitate. Întregul viitor
al cercetærii fundamentale øi al artei se aflæ, aici, pus în cauzæ.
arhiva
19