artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

In memoriam Ioana Nemeø (1979–2011)
„I’m Telling You Stories. Trust Me“ 1
Interviu cu Ioana Nemeø realizat de Stuart Aarsman
Retipærim aceastæ lucrare apærutæ în #20, 2005, ca semn al prefluirii noastre statornice
pentru un artist important øi un vechi prieten.
STUART AARSMAN este scriitor øi curator independent. Studii de filosofie øi artæ la Rietveld Academie, Amsterdam,
actualmente masterand la Central Saint Martin College of Art and Design, Londra. Publicæ articole în Metropolis M,
Baby, RE-, Blvd, Afterall, Frieze etc.
Cartea All the facets of the same B., un eseu filosofic despre artæ & consumerism, a fost publicatæ în 2002, de Artimo/Gijs
Stork.
Pe Ioana am întîlnit-o într-un restaurant din Amsterdam. Era imediat dupæ vernisajul
ei de la galeria lui Ellen. Era un local turcesc sau arab, am comandat tofli cîte o pizza
øi unii dintre noi am început sæ-i punem Ioanei cîteva întrebæri. M-au uimit seriozitatea
øi încrîncenarea cu care ræspundea la întrebærile noastre øi am decis cæ trebuie
neapærat sæ mai vorbim despre lucrærile ei. Am schimbat adresele de e-mail øi,
dupæ øase luni, profit de trecerea mea prin Bucureøti în drum spre Istanbul pentru
a mæ reîntîlni cu Ioana. Mai precis, pentru a-i lua un interviu.
Hotærîm împreunæ, de fapt mai mult Ioana, ca locul unde sæ se desfæøoare interviul
sæ nu fie unul singur, ci trei situri diferite: o salæ de sport, un dig øi o salæ de cinema;
trei spaflii diferite, dar care însemnau pentru ea ceva mai mult decît niøte locuri
publice pe care sæ le frecventezi în weekend. Am stabilit zonele de interes pe care
vrem sæ le exploræm în interviu øi am ataøat fiecærui loca un subiect specific: sælii de
sport, culori & cuburi; digului, contextul românesc; sælii de cinema, ficfliune & realitate.
SIT: SALA DE SPORT FLOREASCA
SUBIECT: CULORI & CUBURI
Sala Floreasca este situatæ într-un cartier cochet din centrul Bucureøtiului. Pentru a
ajunge la ea, trebuie sæ traversezi o zonæ liniøtitæ cu alei øi spaflii verzi care øerpuiesc
printre vile construite în stil vechi, ce nu depæøesc mai mult de trei etaje. Din
cauza atmosferei paønice, n-ai spune cæ te afli foarte aproape de colosul cu 15 etaje
al Televiziunii Române. Este locul cel mai fierbinte pe care românii au încercat sæ-l
cucereascæ în Revoluflia din ’89.
Øi sala de sport este veche, terenul nici mæcar nu este regulamentar, pentru cæ spafliul
dintre tribune øi terenul de joc sînt mult prea mici øi se produc mereu tot felul de
accidente, dar cupola este fabuloasæ: construitæ ca pe vremuri, din arcade de
lemn îmbinate cu sticlæ, care dau sælii de sport un aer uøor burghez.
Ioana soseøte la 12 fix, mæ întreabæ dacæ a întîrziat øi îmi mærturiseøte cæ uræøte sæ
întîrzie. Are un aer destul de somnoros, poate øi din cauza hainelor øleampete de
pe ea: o bluzæ din catifea strælucitoare de un maro-albæstrui care-i alunecæ pe corp,
excelent croitæ, pantaloni din catifea pluøatæ maro-pæmîntiu care pornesc foarte bufanfli
din talie øi se strîng brusc pe picior, sub nivelul genunchilor, øi niøte ølapi de un mov
intens.
Stuart Aarsman – Cum de nu ai intrat pe uøa principalæ?
Ioana Nemeø – Pe culoarul æsta obiønuiam sæ intru cînd veneam la antrenamente
la salæ. Pe aici intrau doar jucætorii, arbitrii øi antrenorii. E un culoar foarte strîmt øi-mi
aduce aminte de culoarele care dau în arena cu nisip a unei coride spaniole. Aceeaøi
tensiune care se acumuleazæ de-a lungul culoarului pentru a ræbufni în salæ.
“I’M TELLING YOU STORIES. TRUST ME” 1
An Interview with Ioana Nemeø by Stuart Aarsman
scena
We reprint this material originally published in issue 20, 2005, as a
sign of our unfailing appreciation for an important artist and an old
friend.
STUART AARSMAN is a writer and independent curator. He studies art
and philosophy at Rietveld Academy, Amsterdam. Currently M.A. at Central
Saint Martin College of Art and Design, London. Writing for Metropolis
M, Baby, RE-, Blvd, Afterall, Frieze etc.
All the facets of the same B. – philosophical essay about art & consumerism
published in 2002 by Artimo/Gijs Stork.
I met Ioana in a restaurant in Amsterdam. It was just after her opening
in Ellen’s gallery. We all ordered pizza; it was one of these
Turkish or Arabic restaurants. Some of us started to ask Ioana some
questions. I was amazed by the seriousness and keenness of her
answers to our questions and decided I have to talk about her works.
We exchanged email addresses. I wanted to take advantage of my
going through Bucharest on my way to Istanbul to meet Ioana again.
More exactly, I wanted to interview her.
We decided together, in fact Ioana did, that there would be three
locations for the interview, not only one: a sports hall, a dam and
a movie hall; three different spaces but which meant for her something
more than simple public spaces to go on weekends. We established
together the topics we wanted to explore in the interview and
attached to each location a specific issue: colours & cubes for the
sports hall, Romanian context for the dam, and fiction & reality for
the movie hall.
LOCATION: FLOREASCA SPORTS HALL
SUBJECT: COLOURS & CUBES
Floreasca sports hall is located in a nice Bucharest neighbourhood.
In order to get there, you have to cross a quiet stretch of alleys and
green spots winding among old villas with no more than three
storeys. The atmosphere is so serene, you wouldn’t say you are so
close to the 15 story colossus of the Romanian Television – the
hottest spot that Romanians tried to conquer during the revolution
of ’89.
The sports hall is also rather old; the field is not even according the
regulations because the space between the stands and the field is
much too narrow and there are frequent accidents. The dome is fabulous;
built in old fashioned style, of wooden arcades combined with
glass that impregnate this space with a certain bourgeois spirit.
Ioana arrived at 12 o’clock sharp, she asked me if she was late and
confessed she hated to be late. She looks quite sleepy, maybe
because of her slovenly clothes: a blouse made of shiny bluish brown
velvet, slippery on her body, beautifully tailored, plush velvet brown
trousers, very puffed from the waist and tight on the leg under the
knee, and some deep purple flip-flops.
Stuart Aarsman – How come you didn’t enter the main door?
Ioana Nemeø – I used to pass through this corridor when I came to
trainings. This was only for players, referees and coaches. It’s a very
narrow corridor and it reminds me of the passage ways that lead out
to the sand circle of a Spanish bullfighting arena. The same tension
that accumulates along the corridor to break out in the hall.
– It’s very beautiful.
– I like it when it’s quiet, like now, when there is nobody. You know
what I’m thinking of? Of that sound made by the ball when it is hit
125