artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

coca pentru export; sau prostituîndu-se cu deflinætorii de valutæ (cel mai
puternic øi poate singurul afrodisiac al epocii noastre); sau migrînd spre
oraøele din apropiere, pentru a intra în rîndurile din ce în ce mai numeroase
ale muncitorilor zilieri, ale vînzætorilor ambulanfli sau lucrætorilor
din „sfera pieflei libere“, unde condifliile sînt adesea mai periculoase decît
pe cîmpurile de mac de acasæ.
Cea de-a doua metodæ importantæ a noilor îngrædiri este øi ea asemænætoare
celor vechi: confiscarea pæmînturilor pentru recuperarea datoriilor.
Aøa cum dinastia Tudor le-a vîndut creditorilor terenuri uriaøe aparflinînd
mînæstirilor øi comunelor, la fel øi guvernele africane sau asiatice moderne
cad de acord sæ capitalizeze øi sæ „raflionalizeze“ terenurile agricole,
pentru a mulflumi auditorii FMI, care în alte condiflii nu ar „pæsui“ împrumuturile
externe. Aøa cum clanurile din flinuturile Scofliei, în secolul al
XVIII-lea, au complotat cu negustorii øi bancherii locali, cærora le erau
îndatorafli, pentru a „curæfla pæmîntul“ de propriii øefi de clan øi femei,
la fel øi conducætorii locali din Africa sau Asia schimbæ drepturile de proprietate
colectivæ asupra pæmînturilor, pentru împrumuturi neræscumpærate.
În ambele cazuri, rezultatul este o îngrædire. Acesta este secretul
ascuns în larma „crizei datoriilor“.
În alt treilea rînd, noile îngrædiri fac din munca mobilæ øi migrantæ forma
de muncæ dominantæ. În acest moment, sîntem cea mai mobilæ forflæ
de muncæ din punct de vedere geografic, de la începuturile capitalismului.
Capitalul ne fline mereu în miøcare, despærflindu-ne de flærile noastre,
de fermele, grædinile, cæminele øi locurile noastre de muncæ, pentru
cæ aceasta garanteazæ salarii mici, dezorganizarea comunitæflii øi maximæ
vulnerabilitate în fafla tribunalelor øi a polifliei.
În al patrulea rînd, noile îngrædiri necesitæ præbuøirea socialismului din URSS,
din Polonia øi pînæ în China. Scopul îngrædirii nu ar putea fi atins decît prin
creøterea dramaticæ a competifliei între muncitori la nivel internaflional øi,
prin urmare, printr-o enormæ expansiune a pieflei forflei de muncæ. O
treime din proletariatul lumii nu a mai putut fi pæstrat în afara competifliei
cu restul proletariatului din lume, iar capitalul socialist nu a mai putut reprima
dorinfla clasei muncitoare de a avea acces la bogæflia universalæ... chiar
dacæ aceastæ bogæflie se materializeazæ sub formæ de marfæ.
Socialismul a încetat de multæ vreme sæ mai fie un nucleu de interes pentru
proletariat. Revolufliile anticoloniale din anii 1960 øi supraproducflia
mærfurilor de bazæ din anii 1970 i-au asigurat un oarecare respiro, însæ
în anii 1980 jocul a ajuns la sfîrøit. Motivele præbuøirii socialismului sînt
evidente, cel puflin la o privire retrospectivæ. Socialismul este un alt nume
pentru un „pact“ între clase prin care, în mod normal, o slujbæ mai inferioaræ,
dar cel puflin garantatæ, este oferitæ în schimbul exploatærii pentru
salarii mai mici. „Mai mici“ este, desigur, un termen relativ, care
presupune o comparaflie cu standardul capitalist. Pactul funcflioneazæ atîta
vreme cît garanfliile, exploatarea øi salariile sînt sincronizate.
În anii 1980, în primul rînd din cauza præbuøirii preflurilor la energie,
scæderea salariilor socialiste faflæ de standardul internaflional a atins niveluri
care nu au mai fost tolerate de clasa muncitoare socialistæ. Rata de
exploatare impusæ de stat era prea ridicatæ, iar garanfliile pæreau din ce
în ce mai puflin promiflætoare pentru proletari. Astfel, odatæ cu avîntul
tehnologiilor computerizate, cu expansiunea producfliei în Lumea a Treia,
unde mîna de lucru este foarte ieftinæ, øi odatæ cu sfîrøitul crizei energetice
a flærilor membre ale Organizafliei pentru Cooperare øi Dezvoltare
158
Economicæ (OECD), valoarea muncii socialiste pe piafla mondialæ s-a
præbuøit. Nu a scæzut, ci a devenit aproape nulæ. „Pactul“ s-a destræmat
din temelii, iar încercærile de a-l petici nu au fæcut decît sæ mæreascæ ruptura.
De exemplu, împrumuturile luate de flærile Europei de Est în anii 1970
(asemenea împrumuturilor luate de Lumea a Treia în acea perioadæ),
pentru a le permite sæ participe la dezvoltarea tehnologicæ, au cauzat
o creøtere uriaøæ a exploatærii øi scæderea corespunzætoare a salariilor.
Rezultatul: revoltæ, nemulflumire, emigrare.
Ar trebui sæ deplîngem præbuøirea acestui pact? Nu chiar. Præbuøirea socialismului
oferæ un ræspuns final ghicitorii Marelui Sfinx al Secolului
XX: clasa muncitoare socialistæ. Cîte volume s-au scris pentru a stabili
dacæ aceastæ fiaræ sælbaticæ este cu adeværat o clasæ muncitoare? Acum
le putem încredinfla pe toate arhivelor, pentru cæ întreaga clasæ muncitoare
socialistæ øi-a dat arama pe faflæ. Basmul despre „blocurile opuse“ s-a
sfîrøit øi putem observa cu ochii noøtri lupta de clasæ, din Berlin la Ho
Øi Minh. Avem acum aceiaøi øefi øi putem compara, la nivelul aceloraøi
sluje, meritele relative ale diferitelor sisteme. „Virtuflile socialiste“ ale clasei
muncitoare vor fi cu precædere testate deceniul urmætor, dacæ va fi
sæ fie. Cînd noile lupte de clasæ vor izbucni în anii 1990 în Europa de
Est, în Uniunea Sovieticæ øi în China, vom vedea dacæ valorile „solidaritæflii“,
„cooperærii“ øi „internaflionalismului“ s-au depus cu adeværat în
aceste societæfli.
Cel de-al cincilea aspect al noilor îngrædiri constæ în ofensiva acestora
împotriva reproducfliei noastre: nu ne-au transformat doar în emigranfli,
ci øi în mutanfli! Mult mediatizata dispariflie a pædurilor tropicale, mult
comentata gauræ din stratul de ozon, mult deplînsa poluare a aerului,
a mærii øi a plajelor, alæturi de evidenta îngustare a spafliilor noastre de
locuit, toate fac parte din distrugerea bunurilor comune pæmînteøti. În
anii 1980, pînæ øi largul mærii a fost îngrædit, odatæ cu extinderea dramaticæ
a limitelor teritoriale tradiflionale. Nu trebuie sæ fii un amator de science-fiction
ca sæ simfli cæ sîntem cobaii unui experiment capitalist
dintr-o schimbare nonevolutivæ. Proletarii umani nu sînt singuri în
aceastæ accelerare øi îngustare. Animalele, de la protozoare la vite, sînt
modificate genetic øi programate sæ se hræneascæ cu deversæri de petrol,
sæ producæ mai multe ouæ pe oræ, sæ secrete mai mulfli hormoni.
Într-o mæsuræ din ce în ce mai mare, valoarea pæmîntului nu mai e socotitæ
prin cîtæ hranæ poate produce sau ce fel de construcflii poate susfline,
ci prin cîte deøeuri radioactive poate depozita „în siguranflæ“. Astfel, o
lume de bunuri naturale epuizate, darul a miliarde de ani de transformare
færæ muncæ, întîlneøte corpurile epuizate ale oamenilor.
Capitalul viseazæ de mult sæ ne trimitæ la muncæ în spafliu, unde nu near
ræmîne nimic în afaræ de maøina de lucru øi relafliile de muncæ, rarefiate
øi represive. 1 Adeværul este însæ cæ Pæmîntul este cel care devine o
staflie spaflialæ øi multe milioane de oameni træiesc deja în condiflii de colonie
spaflialæ: færæ oxigen, cu legæturi sociale/fizice limitate, viaflæ desexualizatæ,
dificultæfli de comunicare, lipsæ de soare øi verdeaflæ... pînæ øi ciripiturile
pæsærilor migratoare lipsesc.
Oroarea sentimentalæ a acestui aspect al noilor îngrædiri a adus profituri
multor editori øi corporaflii cinematografice, dar am dori sæ subliniem
valoarea ei purgativæ. Pentru cæ bunul natural corporal øi personal,
care pentru cea mai mare parte a proletariatului a fost gratuit, e supus
din ce în ce mai mult îngrædirii, în mod evident. Aparenfla øi atitudinea