artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

zeze atît de uøor, fiindcæ cel neræsplætit ar putea „intra în grevæ“, oprindu-se
cu totul din vîslit. O astfel de situaflie e cu atît mai relevantæ pentru
o societate de clasæ, în care distribuflia proprietæflii e radical asimetricæ
(iar justiflia devine injustiflie), între cei mulfli, færæ proprietate, øi cei puflini,
mari proprietari. Aceastæ problemæ afecteazæ însæ øi relafliile dintre capitaliøti
Odatæ ce productivitatea bunurilor comune în sensul de firmæ e recunoscutæ,
planificarea poate determina care este maximumul potenflialului
sæu capitalist. Acesta este tocmai scopul pentru care Banca Mondialæ
acordæ sprijin pentru „administrarea resurselor comunitæflii“, în timp ce
continuæ sæ susflinæ cu fermitate modelul general neoliberal, la nivel macro.
Într-adevær, Banca Mondialæ include astæzi în mod frecvent „grupuri de
administrare a proprietæflii comune“ prin institufliile „societæflii civile“ pe
care le susfline din ce în ce mai mult. Desigur, aceste organizaflii ale bunurilor
comune urmeazæ a fi integrate în proiectul mai larg de purificare a
lumii, pentru neoliberalism. Într-adevær, procesul de integrare a proprietæflii
comune a prins avînt încæ din 1992 în preocupærile Bæncii Mondiale.
În 1995 a fost fondat CPRNet (Grupul de administrare a resurselor în
proprietate comunæ), a cærui existenflæ e justificatæ astfel: „CPRNet se
ocupæ cu regimurile de gestionare a resurselor ce presupun acfliunea
colaborativæ, bazatæ adeseori pe grup. Pornind de la considerentele susmenflionate,
precum øi din nevoia de a controla potenflialul CPR-urilor
ca elemente importante ale strategiilor dezvoltærii, CPRNet urmæreøte:
„1. Mærirea gradului de conøtientizare despre CPR-uri øi importanfla lor
în cadrul Grupului Bæncii Mondiale ca modalitæfli instituflionale, dar øi ca
resurse gestionate în mod colectiv, susceptibile totodatæ la inducerea
unei dezvoltæri instituflionale pentru CPR-uri; 2. sporirea gradului de
înflelegere a interacfliunii dinamice dintre diversele tipuri de reglementæri
ale drepturilor de proprietate la nivel local, øi importanfla acestora
pentru alegerea eficientæ a operafliunilor de investiflii ale Grupului Bæncii
Mondiale; 3. asumarea funcfliei de birou central de informaflii øi date
despre CPR-uri relevante pentru operafliunile Grupului Bæncii Mondiale;
4. crearea de parteneriate între angajaflii Grupului Bæncii Mondiale
øi profesioniøti din exterior, indivizi sau organizaflii, prin stabilirea øi menflinerea
unor canale eficiente de comunicare (inclusiv e-mail, website,
newsletter), deoarece comunicarea cu profesioniøti locali e esenflialæ pentru
munca Bæncii Mondiale; 5. stabilirea legæturilor dintre angajaflii Grupului
Bæncii Mondiale øi specialiøti øi experflii externi în drepturi de proprietate
specifice; 6. definirea caracteristicilor esenfliale øi a condifliilor de viabilitate
ale institufliilor de administrare a resurselor naturale; øi 7. definirea
øi facilitarea politicilor proactive øi a lucrului operaflional pentru protejarea
CPR-urilor“. 31
Din acel moment s-a reværsat un torent de cercetæri øi documente teoretice
care au transformat proprietatea comunæ, dintr-o relicvæ, într-o
opfliune vie în literatura strategicæ despre „dezvoltare“ a Bæncii Mondiale.
Bunuri comune anti-capitaliste: pirafli, hoinari øi hackeri
Dacæ am læmurit cæ existæ un concept bine definit al bunurilor comune
capitaliste, sæ comparæm utilizarea capitalistæ a bunurilor comune cu cea
anti-capitalistæ. Existæ, într-adevær, øi un alt concept al bunurilor comune,
unul care se opune acumulærii capitaliste. De fapt, aceste bunuri comune
anti-capitaliste trebuie îngrædite pentru a separa producætorii de
verso: bunuri comune øi îngrædiri
mijloacele lor de producflie øi subzistenflæ øi a întrefline astfel procesul de
acumulare. Domeniile anti-capitaliste îøi au originea atît în perioada precapitalistæ,
cît øi în cea postcapitalistæ, iar acfliunea lor se coaguleazæ într-un
proces al dezacumulærii. 32
În anii 1980 øi la începutul anilor 1990, colectivul Midnight Notes
(printre alflii) a reactualizat nofliunile de îngrædiri øi acumulare primitivæ,
susflinînd cæ sînt pertinente pentru zilele noastre. Din pespectiva noastræ,
Programele de Ajustare Structuralæ ale Bæncii Mondiale øi FMI-ului,
precum øi alte atacuri asupra bunurilor comune din lumea întreagæ reprezentau
reîntoarcerea la vechile eforturi de a separa, încæ o datæ,
muncitorii de propriile mijloace de producflie øi subzistenflæ. Aceste vechi
îngrædiri erau o parte esenflialæ a ceea ce Marx numise „acumulare primitivæ“.
Într-adevær, capitalul se confruntæ cu o dilemæ de tipul „oului øi gæinii“:
e nevoie de capital înainte ca tocmai capitalul sæ poatæ fi acumulat. Øi
atunci, cum de-a putut totuøi capitalismul sæ ia avînt? Ræspunsul lui Marx
a fost: prin jaf, prædare øi furt (confirmînd maxima lui Proudhon, vechiul
sæu adversar: „proprietatea e furt“). De exemplu, jefuirea avufliei aztecilor
øi a incaøilor a constituit un pas esenflial la
originea capitalismului. Mult mai importantæ
decît banii, pentru acumularea capitalistæ, a fost
sursa noii plusvalori: muncitorii. Øi aceøtia au fost
supuøi acumulærii primitive, iar relaflia capital–
muncitor a fost reprodusæ la scaræ largæ. Toate
acestea ar fi fost imposibile dacæ muncitorii ar fi
deflinut controlul asupra propriilor mijloacelor de
producflie øi subzistenflæ. De ce i-ar læsa pe capitaliøti
sæ-i exploateze dacæ øi-ar putea utiliza propria muncæ pentru propria
„putere, plæcere øi profit“? Iar în secolul XVI, atît în Europa, în Americi,
cît øi în Africa, muncitorii potenfliali ai capitalismului au reuøit, într-adevær,
sæ reziste integrærii lor în procesul de acumulare, mulflumitæ accesului la
resurse de subzistenflæ (adesea prin intermediul drepturilor comunitare),
ca membri ai unui sat ori trib. Pentru a deveni capitalism, capitalul i-a separat
cu violenflæ pe aceøti muncitori potenfliali de bunurile lor comune, transformîndu-i
în muncitori reali (salariafli ori sclavi). Cucerirea Americilor,
miøcarea de îngrædire øi vînætoarea de vræjitoare din Europa øi comerflul
cu sclavi din Africa au fost principalele mijloace prin care capitalul øi-a satisfæcut
„pofta de muncæ“ (în expresia Silviei Federici). 33
Acest proces de separaflie nu se terminæ cît timp existæ capitalismul, întrucît
muncitorii, prin strædaniile lor, îøi restabilesc adeseori accesul la subzistenflæ,
printr-o mulflime de cæi noi. De exemplu, odatæ cu sfîrøitul colonialismului
în Africa, mare parte din teritoriul ce fusese rezervat coloniøtilor europeni
a fost redistribuit fostei populaflii colonizate; în contextul
conflictelor industriale din anii 1930 în SUA, a fost stabilitæ o rezervæ colectivæ,
administratæ de stat, ce le-a permis muncitorilor cu vechime sæ se
pensioneze: pensiile securitæflii sociale. Mai mult decît atît, existæ multe
bunuri comune precapitaliste (din India øi Africa de Vest pînæ în Mexic)
ce au supraviefluit pînæ în zilele noastre ori chiar au fost resuscitate (precum
terenurile concesionate øi comunele de fermieri din statul New England),
deoarece capitalul nu a reuøit sæ le elimine în totalitate. 34 Aceste
bunuri comune au funcflionat în mod obiectiv în sens anti-capitalist, întrucît
ele le-au permis muncitorilor potenfliali sæ refuze transformarea lor în
muncitori efectivi ori, în cazul în care deveniseræ obiect al exploatærii,
183