artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

vorbi despre o separare socialæ øi culturalæ chiar øi între aceste forme de rezistenflæ.
S-ar putea vorbi despre o dublæ alienare dacæ i-am include pe tofli cei cu conøtiinflæ
criticæ în træirea „lumii artei“. Cu toate acestea, s-ar putea menfliona øi aprecia contribuflia
pe care o au toate aceste comunitæfli de rezistenflæ sau aceøti oameni de reacflie
la formarea neîntreruptæ a unui „cîmp artistic“ în care se pot dispune viziuni, cercetæri,
structuri, relaflii, politici, neliniøti øi opfliuni.
În eseul sæu Towards a Critical Regionalism: Six Points for an Architecture of Resistance
[Cætre un regionalism critic: øase idei pentru o arhitecturæ a rezistenflei], Kenneth
Frampton sugera cæ predilecflia universalizærii interesului creativ, pe baza cæruia este
interpretatæ viafla, ar duce la o distrugere subtilæ a diferenflelor culturale elementare
influenflate de constituflia contextualæ.
Condiflionærile universale ale producfliei artistice (de la optimizarea tehnicæ a calitæflilor
comercializabile la utilitatea tematicæ a impresiilor semantice) ar limita, dar
nu neapærat în consecinflæ ar nedreptæfli, expresiile unei contraculturi locale cæreia
i s-ar diminua considerabil vizibilitatea în afara mediului de expunere. Cazurile unor
angajamente artistice executate ca expresii culturale, însæ cu valoare de ræspuns credibil,
la fenomene locale ar putea fi apreciate ca forme de ariergardæ criticæ. Deosebitæ,
øi în accepflia lui Frampton, de tratamentele populiste øi sentimentalist-regionaliste
ale practicilor artistice, ariergarda criticæ îøi asumæ ambiguitatea øi uneori chiar inconsistenfla
politicæ la nivelul receptærii în alte contexte, însæ îøi stabileøte o relaflie
sinceræ cu publicul local cæruia i se adreseazæ.
În mæsura în care aceastæ metaforæ a „regionalismului critic“ e utilizatæ ca model øi
este operaflionalizatæ, în sistem, se poate vorbi atît despre valoarea sa de mediere
a discursurilor progresiste de aderenflæ la gîndirea socialæ, cît øi despre necesitatea
identificærii øi deriværii unor aspecte specifice locului particular de producflie a
mesajului: accentul pus pe „iluminarea“ localæ, pe „tectonica“ aøezærii comunitæflilor
de interese locale ori chiar pe „cronografia“ (deviatæ de la topografia consideratæ
în gîndirea arhitecturalæ) a evenimentelor filtrate prin conøtiinfla localæ. Nu se poate
vorbi însæ de îndeplinirea principialæ a unei misiuni cîtæ vreme în teorie, contingent
în raport cu procesul unei duble mediaflii, regionalismul critic ar trebui sæ opereze
o deconstrucflie a „spectrului cultural“ prin care s-a instruit øi sæ se opunæ ca tacticæ
de rezistenflæ „civilizafliei“ universaliste a codurilor semiotice de producere a imaginii.
Comportamentele artiøtilor locului despre care scriu iau în considerare regionalismul
aspectelor pe care le menflioneazæ în lucrærile lor, însæ nu tofli au o preocupare
conøtientæ pentru deconstrucflia culturalæ øi rezistenfla semioticæ.
Pentru un context îndepærtat geografic, care nu ia în serios tarele ideologiei globaliste,
efortul comunicærii culturale poate fi susflinut eficient doar de solidaritatea de
comunitate a artiøtilor. Construcflia instituflionalæ e mereu ameninflatæ de superficialitatea
politicilor culturale locale øi de complexitatea demonstrafliilor birocratice. Cu
toate acestea, cu o decadæ în urmæ, motivafliile de reprezentare socialæ au devenit
suficient de puternice pentru a mobiliza artiøtii sæ creeze o maøinæ instituflionalæ nonguvernamentalæ,
care sæ se poziflioneze concret faflæ de inerflia aparatului administrativ
local. Asociaflia Vector øi mentorul ei Matei Bejenaru au gîndit øi au organizat Bienala
Internaflionalæ de Artæ Contemporanæ „Periferic“, au realizat programul Galeriei Vector,
au tipærit o serie de publicaflii, au conceput øi au manageriat proiectul de culturæ
socialæ cARTier, au realizat arhiva de artæ VAD øi au organizat o serie de rezidenfle
de artist în colaborare cu instituflii internaflionale. În acest moment, instituflia se reformeazæ,
colaborînd într-un experiment instituflional cu Universitatea de Arte øi
elaborînd proiecte de cercetare artisticæ criticæ.
Se poate vorbi, într-adevær, despre o corespondenflæ structuralæ øi retoricæ cu
anumite curente verificate în arta recentæ, de la practicile artistice participative, angajate
social, la turnura educaflionalæ, chiar øi angajatæ curatorial. Aceste tendinfle au
48
Bogdan Teodorescu
The Power Is in My Hand, sculptures in photographies-objects, part of an installation,
Expérience Pommery 5 “L'art contemporain en Europe“, Domaine Pommery, Reims,
2008, credit: Vector Studio