artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

nismului øi naflionalismului Lumii a Treia. Aceste crize au pus sub semnul
întrebærii ideologiile ce pretindeau sæ ofere o opfliune alternativæ la
capitalism øi/sau imperialism, prin intermediul statului øi al extinderii
proprietæflii de stat. Criza diviziunii dintre stat øi proprietatea privatæ se
reflectæ în aøa-numita „præbuøire a comunismului“ øi în „dispariflia treptatæ
a statului-nafliune“ în fafla globalizærii neoliberale. Ambele ideologii oficiale,
atît socialism/comunismul, cît øi naflionalismul, au creat falsa impresie
a unei repartiflii øi administræri în comun a avufliei sociale de cætre cetæfleni.
Realitatea, desigur, a fost cæ mare parte din „repartiflia øi administrarea
în comun“ a acestor resurse era efectuatæ de o clasæ conducætoare a
cærei apartenenflæ exclusivistæ era definitæ de criterii deopotrivæ birocratice
øi capitaliste.
Criticii capitalismului au recunoscut cæ, deøi comunismul (øi naflionalismul)
a(u) avut pufline bunuri comune, el(e) a(u) inclus multe îngrædiri
ale acestora. Cu alte cuvinte, istoria a demonstrat cæ promisiunea
comunismului – anume, cæ deciziile „economice“ ar urma sæ se facæ printr-o
„asociere liberæ“ a celor care produc øi reproduc – nu a fost împlinitæ
în statele aflate efectiv sub conducerea partidelor comuniste.
Dimpotrivæ, cu toate cæ aceste state s-au legitimat pe baza sentimentelor
pentru bunuri comune øi a atitudinilor dedicate acestora, ele au subminat
dezvoltarea liantului coordonærii, care e absolut esenflial pentru
funcflionarea unor bunuri comune.
Drept ræspuns la aceastæ crizæ politicæ, bunurile comune au fost utilizate
de anti-capitaliøti pentru a aræta cæ formele colective noncapitaliste de organizare
a vieflii materiale mai existæ în întreaga lume, rezistînd în douæ sensuri:
(1) bunurile comune precapitaliste existæ încæ, iar subzistenfla a miliarde
de oameni depinde de ele. Într-adevær, formele de cooperare socialæ
implicate de aceste bunuri comune fac posibil ca tofli cei ce „træiesc“ cu
un dolar pe zi – o imposibilitate altfel – sæ træiascæ într-adevær. (2) Apariflia
unor noi bunuri comune, mai ales în domeniul energiei ecologice
øi în domeniul informafliei. Altfel spus, bunurile comune aduc laolaltæ
forme de coordonare socialæ pre- øi postcapitalistæ, ca un fel de poartæ
temporalæ ce se sustrage logicii totalitare a neoliberalismului. 2
Nofliunea de bunuri comune e seducætoare pentru pærflile anti-capitaliste
ale miøcærii antiglobalizare, fiindcæ, mulflumitæ ei, activiøtii deflin argumentul
cæ nu trebuie aøteptat vreun „început“ mitic al istoriei – dupæ
traversarea unui secol întreg de ræzboi øi privafliuni – pentru a atinge scopul
unei „libere asocieri“ cooperative a producætorilor (aøa cum fusese
aceasta închipuitæ atît de Marx, cît øi de anarhiøtii Primei Internaflionale).
Libera asociere era deja prezentæ øi funcflionalæ, deøi, adesea, în aøanumitele
sectoare marginale ale economiei mondiale øi cu multe distorsiuni.
Într-adevær, odatæ ce pornim în cæutarea bunurilor comune, ele încep
sæ aparæ peste tot, de la pescæriile de homari din largul coastei statului
Maine la agricultura urbanæ din megaoraøele Lumii a Treia (incluse uneori
în termenul de „economie informalæ“); de la asociafliile de irigaflie a
unor agricultori ca unchiul meu Panaiotis din Grecia la satele ce administreazæ
pæduri în Almora, India. 3 Mai mult decît atît, conceptul e generalizat
øi devine cu uøurinflæ o bazæ pentru extensiuni metaforice, astfel încît
sectoare ale vieflii ce nu erau anterior clasificate astfel pot deveni øi ele
bunuri comune: limba, spectrul electromagnetic, deøeurile, ADN-ul øi,
în ultimæ instanflæ, færæ prea multæ precauflie, cele patru elemente clasi-
verso: bunuri comune øi îngrædiri
ce (pæmînt, aer, apæ øi foc), dar øi al cincilea element, gnostic (nous, intelectul).
Popularitatea surprinzætoare a termenului øi confuzia pe care acesta o
induce se datoreazæ tocmai acestei duble luminozitæfli a conceptului,
datoritæ cæreia e posibilæ înflelegerea atît a crizei øi limitelor neoliberalismului,
cît øi a socialism/comunism/naflionalismului. Inevitabil, existæ o mulflime
de teoreticieni øi concepte ce au intrat în interstifliile acestor confluenfle,
cum ar fi nofliunile lui Pierre Bourdieu de capital social øi simbolic, 4 „economia
darului“, dezbætutæ atît de elocvent øi evaziv de Derrida 5 ori „justiflia
socialæ“ din analiza bunurilor comune a lui Gelopter. 6 Unul dintre motivele
acestei confuzii e lipsa de asumare, printre activiøtii øi gînditorii anti-capitaliøti,
a duplicitæflii discursului despre bunurile comune. Datoritæ
faptului cæ neoliberalismul a fost adesea considerat singura ideologie semnificativæ,
s-a presupus prin urmare, în mod eronat, cæ discuflia despre
bunuri comune e în mod inevitabil anti-capitalistæ.
În acest eseu vreau sæ examinez øi sæ neutralizez aceastæ confuzie, fiindcæ
submineazæ posibilitatea observærii cu claritate a celor douæ tipuri de
bunuri comune care persistæ încæ ori sînt într-o
perioadæ de gestaflie în zilele noastre. Din cauza
acestui conflict semantic øi politic (øi a „negurii“
sale), e timpul sæ ne rafinæm gîndirea øi acfliunile,
punînd întrebarea despre viitorul bunurilor comune.
Sæ fie vorba de un concept prea larg øi
prolix pentru a mai putea fi utilizat ori este acesta,
încæ, un instrument necesar pentru crearea
unei lumi noncapitaliste? Ræspunsul la aceastæ
întrebare e cu atît mai urgent în perioada în care administraflia Obama
a optat pentru „Planul B“ al neoliberalismului, øi anume, utilizarea instrumentului
bunurilor comune cu scopul de a „salva“ neoliberalismul de
sine însuøi.
Datoritæ dublei contradicflii ce a produs reapariflia nofliunii de bunuri comune,
vreau sæ abordez în special implicafliile politice ale unei distincflii
între douæ tipuri de bunuri comune: (1) bunuri comune procapitaliste, care
sînt compatibile øi potenfleazæ acumularea capitalistæ, øi (2) bunuri comune
anti-capitaliste, care sînt antagonice øi subversive în raport cu acumularea
capitalistæ. Aceastæ distincflie între bunurile comune procapitaliste øi bunurile
comune anti-capitaliste nu e doar una de intenflie. La urma urmei,
anumite experimente „socialist-utopice“ din secolul XIX, asociate unor
figuri profetice ca Saint-Simon, Fourier øi Owen, au încercat sæ resusciteze
versiuni ale bunurilor comune în fabrici, pe cîmpuri øi la domicilii.
Aøa cum a fost subliniat deseori, intenflia lor era sæ depæøeascæ capitalismul
vremii, însæ nu au reuøit sæ se desprindæ în mod real de acesta.
Astfel de eforturi utopice dogmatice nu au fost luate în seamæ de miøcærile
anti-capitaliste recente. Au tras atenflia în schimb, bunurile comune
care existæ în mod real øi care „apar spontan“ pe tot cuprinsul planetei
– altfel spus, bunurile utilizate în comun øi gestionate chiar de cei care
lucreazæ cu aceste resurse. Existæ încæ multe bunuri comune precum
suprafeflele agricole øi de pæøunat (cultivate atît în zonele rurale, cît øi în
cele urbane), pînza freaticæ, apele de irigaflii, pescuitul øi mineritul de
suprafaflæ, care îøi au originile în viafla precapitalistæ. Într-adevær, dacæ am
lua în considerare, în sensul de bunuri comune definite în linii mari, toatæ
munca øi producflia ce se desfæøoaræ în afara circuitelor „economiei ofi-
179