artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

14
tivitate, în special prin intermediul controlului pe care-l exercitæ asupra mass-mediei, publicitæflii, sondajelor de
opinie etc.
Existæ, aici, o evoluflie care ar trebuie sæ ne facæ sæ meditæm asupra a ceea ce au fost, din acest punct de vedere,
formele anterioare ale capitalismului, deoarece nici ele nu erau scutite de o astfel de propensiune de a capitaliza
putere subiectivæ, atît în rîndurile elitelor, cît øi în cele ale proletarilor lor. Totuøi, aceastæ propensiune nu-øi
arætase încæ pe deplin adeværata importanflæ, astfel încît nu a putut fi apreciatæ aøa cum trebuie de teoreticienii
miøcærii muncitoreøti.
Propun sæ grupæm în patru principale regimuri semiotice instrumentele pe care se bazeazæ CMI:
– semioticile economice (instrumente monetare, financiare, contabile, decizionale etc.);
– semioticile juridice (titluri de proprietate, legislaflie øi reglementæri diverse etc.);
– semioticile tehnico-øtiinflifice (planuri, diagrame, programe, studii, cercetæri etc.);
– semioticile de subiectivare, dintre care unele se intersecteazæ cu cele pe care tocmai le-am enumerat,
dar cærora se impune sæ le adæugæm multe altele, precum cele legate de arhitecturæ, urbanism, echipamentele
colective etc.
Trebuie sæ recunoaøtem cæ modelele care aveau pretenflia cæ pot stabili o ierarhie cauzalæ între aceste regimuri
semiotice sînt pe cale de a-øi pierde orice legæturæ cu realitatea. Devine din ce în ce mai dificil sæ susflii, de exemplu,
cæ semioticile economice øi cele care participæ la producflia de bunuri materiale ocupæ o poziflie infrastructuralæ
în raport cu semioticile juridice øi ideologice, aøa cum postula marxismul. Obiectul CMI este, în prezent,
printr-o aceeeaøi miøcare, productiv-economic-subiectiv. Øi, pentru a reveni la vechi categorizæri scolastice,
am putea spune cæ el rezultæ în acelaøi timp din cauze materiale, formale, finale øi eficiente.
Una dintre problemele analitice cheie pe care ecologia socialæ øi ecologia mentalæ vor trebui sæ le înfrunte o
reprezintæ introiectarea puterii represive de cætre oprimafli. Marea dificultate constæ, aici, în faptul cæ sindicatele
øi partidele, care luptæ, în principiu, pentru a apæra interesele muncitorilor øi ale celor oprimafli, reproduc în
rîndul acestora aceleaøi modele patogene care împiedicæ, în interiorul lor, orice libertate de expresie øi de înnoire.
Va mai fi, poate, nevoie de o perioadæ importantæ de timp pentru ca miøcarea muncitoreascæ sæ recunoascæ
cæ activitæflile de circulaflie, distribuflie, comunicare, încadrare etc. constituie niøte vectori economico-ecologici
care se situeazæ strict pe acelaøi plan, din punct de vedere al creærii de plusvaloare, cu munca direct încorporatæ
în producflia de bunuri materiale. O ignoranflæ dogmaticæ a fost întreflinutæ, în aceastæ privinflæ, de foarte
mulfli teoreticieni, consolidînd un uvrierism øi un corporatism care au denaturat øi au handicapat în profunzime
miøcærile de emancipare anticapitaliste din ultimele decenii.
Sæ speræm cæ o recompunere øi o recadrare a finalitæflilor luptelor de eliberare vor deveni, cît mai curînd cu
putinflæ, corelative dezvoltærii celor trei tipuri de praxis eco-logic amintite aici. Øi sæ speræm, de asemenea, cæ,
în contextul noilor „date“ ale relafliei dintre capital øi activitatea umanæ, prizele de conøtiinflæ ecologice, feministe,
antirasiste etc. vor fi mai prompte în a-øi stabili drept flintæ, ca obiectiv major, modurile de producere a subiectivitæflii,
adicæ de cunoaøtere, de culturæ, de sensibilitate øi de sociabilitate flinînd de niøte sisteme de valoare incorporalæ
aflate, acum, la rædæcina noilor Asamblaje productive.
Ecologia socialæ va trebui sæ munceascæ la reconstruirea relafliilor umane la toate nivelurile sociusului. Ea va
trebui sæ nu piardæ niciun moment din vedere cæ puterea capitalistæ s-a delocalizat, s-a deteritorializat, în acelaøi
timp în extensiune, extinzîndu-øi dominaflia asupra ansamblului vieflii sociale, economice øi culturale a planetei,
øi în „intensiune“, infiltrîndu-se în straturile subiective cele mai inconøtiente. Dacæ aøa stau lucrurile, nu mai
e posibil sæ avem pretenflia de a i ne opune doar din afaræ, prin practicile sindicale øi politice tradiflionale. A devenit
la fel de imperativ sæ-i înfruntæm øi efectele din domeniul ecologiei mentale la nivelul vieflii cotidiene individuale,
domestice, conjugale, de vecinætate, de creaflie øi de eticæ personalæ. În loc sæ mai cæutæm un consens îndobitocitor
øi infantilizant, pe viitor va trebui sæ cultivæm disensul øi producflia singularæ de existenflæ. Subiectivitatea
capitalistæ, aøa cum e ea produsæ de operatori de toate soiurile øi de toate dimensiunile, e fabricatæ în aøa fel
încît sæ apere existenfla de pætrunderea oricæror evenimente susceptibile sæ deranjeze øi sæ perturbe opinia.
Dupæ ea, orice singularitate ar trebui fie evitatæ, fie trecutæ prin grila unor echipamente øi cadre de referinflæ
specializate. Astfel, ea se stræduieøte sæ gestioneze lumea copilæriei, a iubirii, a artei, la fel ca øi tot ce fline de
angoasæ, de nebunie, de durere, de moarte, de sentimentul cæ sîntem pierdufli în cosmos etc. Plecînd tocmai
de la datele existenfliale cele mai personale – ar trebui sæ spunem, chiar, infrapersonale – îøi construieøte
CMI agregatele sale subiective masive, cramponate de rasæ, de nafliune, de corpul profesional, de competiflia
sportivæ, de virilitatea dominatoare, de starul mass-mediatic etc. Asigurîndu-øi puterea asupra unui maximum