artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

armatæ cæ armata e alæturi de popor, sau cînd, în aceeaøi zi, la sediul Comitetului
Central, se face un apel cætre televiziune pentru a filma protestatarii, astfel încît sæ
poatæ fi væzufli, dar øi sæ se vadæ ei înøiøi pe sine, în direct, începe sæ se profileze specificul
unei revoluflii în care mediul vizual va fi cel care avea sæ-i asigure øi identitatea,
øi legitimitatea. Întrucît reprezentarea media a fost parte a procesului revoluflionar,
artistul foloseøte o proceduræ aparte pentru a obfline efectul oglindirii realitæflii în conøtiinfla
participativæ: imaginea imaginii. Frecventele scene redate în forma mediatæ
a camerei de filmat ce filmeazæ ecranele televizoarelor care transmit mersul evenimentelor
reuøesc nu doar sæ orienteze privirea spre locul în care se construia realitatea
ca reprezentare a realitæflii, ci øi sæ creeze distanflarea necesaræ, pentru ca
realitatea øi reprezentarea ei sæ reaparæ, din nou, ca distincte. Aceastæ modalitate
artisticæ e dusæ mai departe în a doua operæ conceputæ de Andrei Ujicæ, În afara
prezentului (1999).
În anul 1958, Wolfgang Bargmann, un renumit chirurg øi profesor german, îøi îndemna
colegii de la Universitatea din Kiel sæ ræspundæ, fiecare dupæ puterea øi priceperea
sa, provocærii Uniunii Sovietice, care avusese îndræzneala sæ lanseze, cu doar un
an în urmæ, primul satelit artificial, Sputnik 1. Savantul german chema, aøadar, la o
mobilizare øtiinflificæ colectivæ, în vederea recuperærii de cætre Occident a întîrzierii
faflæ de sovietici. În aceste circumstanfle, Hans Blumenberg a fæcut o propunere de
cercetare, solicitînd finanflarea unor investigaflii strict teoretice despre partea încæ
nevæzutæ a Lunii, rezultatele urmînd sæ fie publicate într-o nouæ revistæ de specialitate,
Teme actuale în astronoeticæ. Apærea cu aceastæ ocazie numele unei discipline
considerate de Blumenberg suplimentul øi complementul astronauticii. Astronoetica
nu era privitæ ca o alternativæ la astronauticæ: øi nu i se opunea, ci i se alætura;
nu o preceda, ci o urma. Ea nu însemna a gîndi în loc de a cælætori, ci a gîndi sensul
cælætoriei. Astronoetica nu este deci o expresie a literaturii de anticipaflie ori una
a filosofiei speculative; deøi este o øtiinflæ autonomæ, se poate adapta mai multor
domenii – printre altele, øi artei, øi filmului. Dacæ ar trebui sæ numesc o lucrare ce
corespunde definifliei astronoeticii, singura pe care o cunosc este pelicula despre
oscilafliile între Pæmînt øi cosmos ale lui Anatoli Arflebarski, Serghei Krikalev øi ale celorlalfli
astronaufli. Cel mai strælucit film al lui Andrei Ujicæ, În afara prezentului recupereazæ,
artistic impecabil, poate cele mai impresionante filmæri captate vreodatæ din spafliul
cosmic: øi mæ gîndesc la înregistrarea acelui experiment eøuat de a trimite înspre
Pæmînt un modul spaflial de pe staflia orbitalæ Mir; sau la imaginile cu ieøirile astronauflilor
în spafliul din afara stafliei. Însæ nu stranietatea poeticæ e cea care le oferæ
acestor imagini – øi altora – forfla de sugestie neobiønuitæ; ca în toate filmele lui Ujicæ,
este diascopia artisticæ. Într-una dintre primele replici, vocea unui operator transmite
în mod repetat celor aflafli în afara Pæmîntului: „Camera trebuie pornitæ!” Camerele
pornesc, iar imaginile încep sæ se deplaseze pe diferite orbite. La fel ca în
Videograme dintr-o revoluflie, camerele de filmat, plasate în nenumærate poziflii,
camere ce filmeazæ tot timpul filmæri, înfæøoaræ imaginile în mereu alte øi alte ima-
112
day, at the Central Committee headquarters, a call is made to the
television to film the protesters, so that they can be seen, but at the
same time so they see themselves live, the specific of a revolution in
which media would ensure both its identity and legitimacy is starting
to shape. Since media representation was part of the revolutionary
process, the artist uses a special procedure in order to get the effect
of reality mirroring in the participatory consciousness: the image
of the image. Frequent scenes rendered in a mediated form of a
camera filming television screens that transmit the course of events
not only focus the gaze to where reality was built as a representation
of reality, but also to create the necessary detachment, so that reality
and its representation to reappear again as distinct. The artistic
method is carried on in Andrei Ujicæ’s second work, Out of the Present
(1999).
In 1958, Wolfgang Bargmann, a renowned German surgeon and professor,
urged his colleagues at the University of Kiel to respond, each
according to his power and profession, to the challenge of the Soviet
Union, who had the audacity to launch, just a year ago, the first artificial
satellite, Sputnik 1. The German scientist called up to a collective
scientific mobilization of the West in order to catch up the Soviets.
In these circumstances, Hans Blumenberg made a research proposal
seeking funding for strictly theoretical investigations on the yet dark
side of the moon, and the results intended to be published in a new
professional journal, Current Topics on Astronoetics. There occurred
the name of a discipline considered by Blumenberg as a supplement
and complement for astronautics. Astronoetics was not seen as an
alternative to astronautics: and it did not oppose the latter, but
joined it; it did not precede the latter, but followed it. It didn’t mean
thinking instead of traveling, but thinking the sense of traveling.
Astronoetics is therefore not an expression of science-fiction literature
or speculative philosophy; although an autonomous science,
it can accommodate several areas – among other things, art and
film. If I had to name one work that meets the definition of astronoetics,
the only one I know is the film about the oscillations between
the earth and the cosmos of Anatoli Artsebarski, Sergei Krikalev and
other astronauts. Andrei Ujicæ’s brightest film, Out of the Present,
recovers, artistically impeccable, perhaps the most impressive
footage ever captured from space: and I’m thinking at the recording
of that failed experiment to send a space cargo to earth from the
Mir orbital station; or at the images of astronauts going out in space,
outside the station. But it is not the poetic strangeness that gives
these images – and others – their extraordinary force of suggestion;
as in all Ujicæ’s films, it is the artistic diascopy. In one of the first
lines, an operator transmits repeatedly for those outside the earth:
“The camera must be turned on!” The cameras are turned on and
the images start moving on different orbits. Just like in Videograms
of a Revolution, the cameras placed in numberless positions, the
cameras always filming footage, wrap the images in ever new and
new images. Gradually, it’s revealed the film’s intention; or its astronoetics.
Images in the film revolve around history, both common and
uncommon. The press conferences before the flight, current activities
on the space station, astronauts’ returns and recoveries intro