artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

Din 1001 de nopfli în arena socialæ.
Despre Farid Fairuz øi poveøtile lui
Raluca Voinea, Iulia Popovici
Farid Fairuz a apærut pe scena din România în 2009, devenind alter egoul din ce
în ce mai des întrebuinflat al coregrafului Mihai Mihalcea pe parcursul anului 2010
øi urmînd a se substitui acestuia aproape în totalitate din 2011, cînd postul de director
al Centrului Naflional al Dansului Bucureøti (pe care Mihalcea l-a ocupat din 2005
pînæ în 2010) urmeazæ a fi scos la concurs øi instituflia va lua un alt curs, încæ necunoscut.
Practic, Farid Fairuz a devenit cu atît mai puternic cu cît Mihai Mihalcea s-a
retras în carapacea administrativæ, a fost asimilat funcfliei pe care a îndeplinit-o, de-a
lungul a cinci ani de spectacole, proiecte øi bætælii purtate pentru statutul øi existenfla
acestei instituflii. În cele din urmæ, întærit cu fiecare bucatæ de paravan care cædea,
mai palpabil cu fiecare bocet simbolic cu care artiøtii centrului øi prietenii lor vegheau
spafliul în descompunere, cel care a pæræsit clædirea în ruine a CNDB a fost ficflionalul
devenit corp, læsînd în urmæ umbra corpului real, care continuæ sæ dea telefoane,
sæ depunæ scrisori de revendicæri, sæ facæ ordine în hîrtii øi sæ-l hræneascæ, vampireøte,
pe el, Farid, noul sæu corp liber.
De fapt, totul a pornit de la un spectacol la care lucram, în timpul platformei
de acum doi ani, Surfing Twisted E(motions), øi deodatæ m-am trezit cu povestea
asta în brafle, trebuia sæ fac o prezentare a spectacolului øi a autorului øi mi-am
dat seama cæ nu mai vreau sæ aud de Mihai Mihalcea, care a devenit între timp
echivalat exclusiv cu directorul CNDB. Toatæ lumea mæ suspecta cæ povestea
cu Farid e o strategie de marketing, de promovare a spectacolului, dar nu e genul
meu, fac lucruri în care cred, pe care le simt, chiar dacæ nu-mi dau seama de
la început ce se întâmplæ, eu nu sînt o fiinflæ calculatæ.
În momentul în care am început sæ scriu despre Farid, au curs lucrurile øi am
avut sentimentul unui început, cred c-am stat jumætate de oræ sæ scriu acea biografie.
Se øi legau lucrurile, în perioada aceea apæruseræ øi vræjitoarele de la Cluj,
care scoteau ræul din Parlamentul României...
Mi-am dat seama cæ lucrînd la proiectul æsta, pe care pe urmæ l-am teoretizat,
puneam în biografia ficflionalæ lucruri despre mine care erau reale, mie îmi plac
foarte mult bucætæria libanezæ, muzica din zona respectivæ, pe care am ascultat-o
ani de zile, am fæcut øi un spectacol în 2000, Hammam, prizonier în cutia
toracicæ, dupæ un autor din Maroc, Tahar Ben Jelloun, de atunci am pornit în
zona asta. Pe de altæ parte insist pe faptul cæ Farid Fairuz e un amestec, dacæ
RALUCA VOINEA este curator øi critic de artæ, stabilitæ la Bucureøti. Este cofondatoare (în 2006) a Asociaciei
E-cart.ro, împreunæ cu care dezvoltæ în prezent un program de dezbateri culturale øi intervenflii artistice
în spafliul public. În 2010 a fost unul dintre cei patru curatori ai proiectului The KNOT: Linking the Existing with
the Imaginary, care s-a desfæøurat în spafliul public din Berlin, Varøovia øi Bucureøti. Este redactor al IDEA artæ
+ societate din 2008.
IULIA POPOVICI este critic de teatru pentru sæptæmînalul Observator cultural, colaboratoare permanentæ a
portalului LiterNet. A flinut conferinfle despre teatrul românesc la New York, Poznan, Varøovia, Viena, a coordonat
ateliere de dramaturgie øi a fost editorul suplimentelor de dans ale Observatorului cultural. A alcætuit antologia
de dramaturgie româneascæ nouæ, în traducere maghiaræ, Kortárs román drámák (Cluj, Editura Koinonia,
2008), o antologie de dramaturgie româneascæ în traducere polonezæ øi o alta, de dramaturgie contemporanæ
polonezæ în traducere româneascæ. Acum lucreazæ la a doua antologie de teatru polonez øi la propriul
doctorat.
66
FROM 1001 NIGHTS TO THE SOCIAL ARENA:
ON FARID FAIRUZ AND HIS TALES
Raluca Voinea, Iulia Popovici
Farid Fairuz made his appearance on the scene in Romania in 2009,
becoming the more and more used alter ego of choreographer Mihai
Mihalcea throughout 2010 and preparing to almost substitute him
from 2011, when the position of director of the National Centre for
Dance in Bucharest (NCDB which Mihalcea held from 2005 till 2010)
is to be made vacant and the institution to take another – still unpredictable
– course. Practically, Farid Fairuz became stronger the more
Mihai Mihalcea withdrew inside the administrative shell, the more he
was assimilated by the job he was performing, along five years of
shows, projects and battles fought for the status and very existence
of this institution. Eventually, strengthened by each piece of partition-wall
that was falling, more tangible with every symbolic lament
with which the artists of the Centre and their friends were mourning
the decomposing space, the one who left the building in ruin of
NCDB was the fictional embodied, leaving behind the shadow of the
real body, stranded in his function of making telephone calls, bringing
petition letters, putting order in the papers and feeding, vampirically
on Farid, his new, free body.
Actually everything started from a show I was working on, during
the platform two years ago, Surfing Twisted E(motions), and
suddenly I found myself with this story on me, I had to make a
presentation of the show and its author, and I realized I just had
had enough of Mihai Mihalcea, who meanwhile has become
exclusively identified as the director of NCDB. Everyone suspected
me that the whole Farid story was merely a marketing
strategy, for the promotion of the show, but it is not the way
I'm working, I make things I believe in, which I feel, even if
I don't fully grasp everything from the beginning, I am not
a studied person.
When I started writing about Farid, things came by themselves,
I had the feeling of a beginning, it took me only half of an hour to
write his biography, that’s how natural it seemed. Things were
connecting too, at that time there were some stories with witches
in Cluj, who were bringing the evil out of Romania’s Parliament...
I realized that working on this project, which I only later
theorized, I was including in this biography things about
RALUCA VOINEA is curator and art critic, based in Bucharest. She is cofounder
(in 2006) of E-cart.ro Association, together with which she currently
develops a long-term programme of cultural debates and artistic
interventions in public space. In 2010 she was one of the four curators of
the project The KNOT: Linking the Existing with the Imaginary, which took
place in the public space of Berlin, Warsaw and Bucharest. She is an editor
for IDEA arts + society since 2008.
IULIA POPOVICI is theatre critic, working for the weekly magazine Observator
cultural, permanent collaborator for the portal LiterNet. She conferenced
about Romanian theatre in New York, Poznan, Warsaw, Vienna, she coordinated
drama workshops and was an editor for the dance supplements of
Observator cultural. She compiled the anthology of new Romanian drama,
in Hungarian translation, Kortárs román drámák (Cluj, Koinonia, 2008), an
anthology of Romanian drama in Polish translation and another one, of contemporary
Polish drama in Romanian translation. Now she is working on
a second Polish theatre anthology and also she is a Ph.D. candidate.