artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

16. Gregory Bateson vorbea de un „buget
al supleflei“, comparînd sistemul ecologic
cu un acrobat pe o frînghie (Vers
une écologie de l’esprit, op. cit., p. 256).
17. Walter Benjamin, Essais 2, trad. fr.
Maurice de Gandillac, Paris, Denoël,
1983, p. 148. [Walter Benjamin, „Despre
unele motive literare la Baudelaire“,
in Iluminæri, traducere de
Catrinel Pleøu, Cluj, Idea Design &
Print, 2000, p. 148.]
18. În biologie, termenul de filum (fr. phylum)
desemneazæ atît formele vegetale,
cît øi pe cele animale înrudite; în legæturæ
cu regnul animal, este sinonim cu
încrengæturæ. Îl pæstrez aici ca atare
deoarece este un concept important
în gîndirea comunæ a lui Guattari øi
Deleuze, fiind utilizat în cærflile scrise
împreunæ. (N. tr.)
20
Aceastæ promovare a unor valori existenfliale øi a unor valori de dorinflæ nu se va înfæfliøa, subliniez, ca o alternativæ
globalæ, gata constituitæ din creøtet pînæ la tælpi. Ea va rezulta dintr-o alunecare generalizatæ a actualelor
sisteme de valori øi prin apariflia unor noi poli de valorizare. În aceastæ privinflæ, este semnificativ cæ, în ultima
perioadæ, cele mai spectaculoase schimbæri sociale au flinut tocmai de acest tip de alunecare pe termen lung.
În plan politic, de pildæ, în Filipine sau Chile, sau, în plan naflionalist, în URSS, unde mii de revoluflii ale sistemului
de valoare nu înceteazæ sæ se infiltreze. Este de datoria noilor componente ecologice sæ le polarizeze øi sæ
le afirme ponderea în raporturile de forflæ politice øi sociale.
Principiul ecologiei mediului înconjurætor e cæ aici totul este posibil, atît cele mai nefaste catastrofe, cît øi evolufliile
cele mai suple. 16 Din ce în ce mai mult, echilibrele naturale vor depinde de intervenfliile umane. Va veni o vreme
cînd imense programe vor trebui elaborate øi aplicate pentru a reglementa raporturile dintre oxigen, ozon øi
gazul carbonic din atmosfera terestræ. Ecologia mediului înconjurætor ar putea fi, la fel de bine, calificatæ drept
ecologie maøinicæ, deoarece, în ceea ce priveøte atît cosmosul, cît øi praxisurile umane, niciodatæ nu este vorba
decît de maøini, øi aø îndræzni, chiar, sæ spun, de maøini de ræzboi. Dintotdeauna, „natura“ s-a aflat într-un ræzboi
împotriva vieflii! Dar accelerarea „progreselor“ tehnico-øtiinflifice, conjugate cu enorma creøtere demograficæ,
impune neîntîrziat iniflierea unui fel de fugæ înainte pentru a putea stæpîni mecanosfera.
Pe viitor, nu va mai fi vorba doar de o apærare a naturii, ci de o ofensivæ pentru a repara plæmînul amazonian
sau pentru a face Sahara sæ înfloreascæ din nou. Crearea de specii vii, vegetale øi animale, ne aøteaptæ, ineluctabil,
la orizont, impunînd ca urgentæ nu numai adoptarea unei etici ecosofice adaptate acestei situaflii în acelaøi
timp înspæimîntætoare øi fascinante, ci øi o politicæ focalizatæ pe soarta umanitæflii.
Narafliunii genezei biblice sînt pe cale sæ-i ia locul noile narafliuni ale recreærii permanente a lumii. N-am putea
proceda, aici, mai bine decît sæ-l citæm pe Walter Benjamin condamnînd reducflionismul corelativ primatului
informafliei: „Atunci cînd informaflia se substituie vechii relatæri, cînd, la rîndul sæu, este înlocuitæ de senzaflie,
dublul proces reflectæ degradarea crescîndæ a experienflei. Toate aceste forme, fiecare în felul ei, se deosebesc
de povestire, care este una dintre cele mai vechi forme de comunicare. Ea nu cautæ sæ transmitæ întîmplarea
ca atare (cum face informaflia), ci o încorporeazæ în viafla celui ce povesteøte, pentru a o comunica, drept proprie
experienflæ, celui ce ascultæ. Aøadar, povestirea poartæ urma povestitorului, aøa cum vasul de pæmînt poartæ
urmele mîinilor olarului“. 17
A aduce la luminæ alte lumi decît cele ale purei informaflii abstracte, a crea Universuri de referinflæ øi Teritorii
existenfliale în care singularitatea øi finitudinea sæ fie luate în considerare de logica multivalentæ a ecologiilor mentale
øi de principiul Erosului de grup al ecologiei sociale, øi a înfrunta întîlnirea ameflitoare cu Cosmosul pentru
a o supune unei viefli posibile, iatæ care sînt cæile întrepætrunse ale triplei viziuni ecologice.
O ecosofie de tip nou, în acelaøi timp practicæ øi speculativæ, etico-politicæ øi esteticæ, mi se pare deci cæ trebuie
sæ ia locul vechilor forme de angajament religios, politic, asociativ etc. Ea nu va fi nici o disciplinæ de repliere asupra
interioritæflii, nici o simplæ înnoire a vechilor forme de „militantism“. Va fi, mai curînd, vorba de o miøcare cu multiple
faflete, care va cuprinde instanfle øi dispozitive în acelaøi timp analitice øi producætoare de subiectivitate. Subiectivitate
deopotrivæ individualæ øi colectivæ, depæøind din toate pærflile limitele circumscripfliilor individuate,
„înjghebate“ [moïsées], închise øi izolate pe identificæri, øi deschizîndu-se spre toate zærile atît pe latura sociusului,
cît øi pe latura Filumurilor maøinice 18 , a Universurilor de referinflæ tehnico-øtiinflifice, a lumilor estetice, ca øi
pe latura noilor aprehendæri „pre-personale“ ale timpului, corpului, sexului etc. Subiectivitate a resingularizærii
capabilæ sæ înfrunte întîlnirea cu finitudinea sub specia dorinflei, a durerii, a morflii etc. O întreagæ rumoare îmi
spune cæ nimic din toate acestea nu mai e ceva de la sine înfleles! Peste tot sînt impuse un fel de øape neuroleptice
tocmai pentru a se evita orice singularitate intruzivæ. Se impune sæ invocæm, o datæ în plus, Istoria! Cel puflin
pentru faptul cæ riscæm sæ nu mai existe istorie umanæ færæ o radicalæ reasumare a umanitæflii de cætre ea însæøi.
Prin toate mijloacele posibile, trebuie sæ conjuræm extinderea entropicæ a subiectivitæflii dominante. În loc sæ tot
insistæm pe eficacitatea amægitoare a „challenge“-urilor economice, se impune sæ ne reapropriem Universurile
de valoare în interiorul cærora procesele de singularizare îøi vor putea redobîndi consistenflæ. Noi practici sociale,
noi practici estetice, noi practici ale sinelui în relaflia cu altul, cu stræinul, cu straniul: un întreg program care
va pærea foarte îndepærtat de urgenflele momentului! Øi totuøi, numai în funcflie de articularea dintre:
– subiectivitatea în stare næscîndæ;
– sociusul în stare mutantæ;
– mediul ajuns în punctul în care poate fi reinventat
se va juca ieøirea din crizele majore ale epocii noastre.