artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

ce-i drept, istoria în figuraflia ei vizualæ, dar færæ sæ poatæ transmite cu adeværat,
mi se pare, semnificaflia ei soci(et)alæ; oricît de multe „aspecte“ socialistorice
ar evoca, unghiul „de vedere“ din care istoria este spusæ îl
împiedicæ sæ fie øi ex-punere (autodezvæluire) a adeværului de ansamblu
al acestei epoci… cu excepflia, bineînfleles, a privinflelor în care Ceauøescu
avea (în felul lui) dreptate. Este mai curînd istoria ca o frescæ
„egipteanæ“. Vedem – „impresionant“ – Puterea, spectacolul, coregrafia
ei de masæ, dar aceasta ræmîne perfect enigmaticæ. Pe calea vorbirii „autobiografice“
pe care o inventeazæ, Ujicæ îi restituie lui Ceauøescu „dreptul
la cuvînt“ în Istorie, ca personaj istoric cu drept deplin. (Mare actor?
Al Istoriei mari? În orice caz, actor al propriei istorii.) Exact ceea ce în
ultimele douæ decenii scurse i-a fost negat, încercîndu-se ca el sæ fie øters
din istorie ca actorul care a fost. Iar filmul lui Ujicæ mi se pare cæ face
critica implicitæ a acestui revizionism. Dar, pentru o ultimæ oaræ, sæ însemne
oare recuperarea de material vizual despre epoca Ceauøescu øi
o restaurare a figurii lui? Nu. Restituirea imaginilor cu el înseamnæ douæ
lucruri. Mai întîi, este vorba de restituirea posibilitæflii de a le privi øi de
a-l privi, în fine, pe Ceauøescu el însuøi. Iar apoi, avem de-a face cu restituirea
în demarca vizualæ, în decalarea privirii, a (auto)ficfliunii politicului.
Ceea ce revine la o denunflare necruflætoare a „mitului“ (estetico-politic).
Aøa cum, vizionînd aceastæ restituire vizualæ a istoriei, asta nu se mai poate
„træi“ (øi deci înflelege întru totul), ci doar contempla – øi suporta ca într-o
„curæ“ forflatæ –, ceea ce (re)vedem, ficfliunea aceasta, nici nu se poate
adora, nu poate fi obiectul unui cult.
Note:
1. Ca noi tofli, ei au opinii øi, ca majoritatea dintre noi, øi ei adesea divagheazæ. În acest sens,
de pildæ, oripilærile estetizante ale lui Ujicæ despre grotescul vieflii în comunism, judecæflile lui
personale despre chestiunea acestuia, inclusiv a „marxismului“, øi a bilanflului lor istoric, pærerile
lui politice (øi despre politic în genere), preferinflele lui socio-economice, în sfîrøit, fantazærile
sale „psihoistorice“ sau antropologia filosoficæ în cheie (vag, epigonic) sloterdijkianæ la care
face aluzie (aceasta din urmæ, la rîndul ei, erzafl deturnat – „light“, dezabuzat conservator øi
hip – de analiticæ existenflialæ heideggerianæ) pot fi simpatice ori nu. (Auzite dupæ vizionarea
filmului, ele mai curînd dezamægesc. – Cf. conferinfla publicæ „De la document la ficfliune øi
înapoi“, flinutæ pe 30.03.2011 la Biblioteca Centralæ Universitaræ din Bucureøti; cel puflin aøa
cum s-a relatat despre ea – cu extrase verbatim – în douæ materiale, din 31.03.2011 øi
01.04.2011, pe platforma generalistæ de øtiri on-line Hotnews.ro: http://life.hotnews.ro/
stiri-prin_oras-8461654-andrei-ujica-despre-deviza-amuzati-lui-napoleon-iii-lea-noi-traiminca-societatea-amuzamentului-berlusconi-sarkozy-cei-noi-sunt-descendenti-varianta-televizoarelor-trash-lui-napoleon-iii-lea.htm
øi http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-8464439video-andrei-ujica-trebuie-fii-nebun-iti-doresti-fii-presedinte-stat-este-rudimentarismpocnesc-maselele.htm.
Dacæ orientarea neoliberal-anticomunistæ a Hotnews ori forma popularæ,
cvasitabloidæ a relatærii ar mai fi putut îndemna la oarecari precauflii cît priveøte acurateflea
restituirii unor idei enunflate oral øi liber, în stilul decontractat-funky al cineastului, o minimæ
120
documentare e de ajuns pentru a descoperi expresiile scrise ale acestui fel de opinii øi în convorbiri
aøezate, destinate publicului rafinat al unui sæptæmînal cultural conservator ca Dilema
veche. De exemplu, într-un interviu apærut în nr. 360, 6–12 ianuarie 2011, regæsim vederile
despre „eroarea“ ori „falimentul marxismului“, deplîngerea impregnærii de acesta a culturii
occidentale øi a confuziei între stînga øi modernitate, miræri despre utilitatea unei critici socioculturale,
nu doar neomarxiste, ci øi în genere de stînga øi priza ei neaøteptatæ la tineri intelectuali
din Est etc.; øi chiar referinfla explicitæ, de autoritate, la Zorn und Zeit a lui P. Sloterdijk…)
În orice caz, faflæ de puterea de adevær – politic øi istoric – pe care filmul despre Ceauøescu
ne-o aøazæ-n faflæ în invitaflia claræ de a ne scruta trecutul dupæ liniile ei de miræ, divagafliile
acestea nu-mi par a avea prea mare autoritate ori rigoare. Øi pot fi deci læsate liniøtit deoparte.
Oricum, reflexivitatea scopicæ înfæfliøatæ de film (prin urmare øi inteligibilitatea sa) nu
decurg(e) din ele.
Drept probæ intuitivæ despre „nonraportul“ lor cu filmul ca atare, aø remarca rezistenfla ireductibilæ
pe care acesta (totuøi deloc tandru, øi nici complezent cu subiectul ori, mai exact,
cu tema lui!) o poate opune cu succes oricærei instrumentalizæri propagandistice anti- retropost-.
Cu preflul integritæflii lui, fireøte, cæci altfel orice imagini (ori secvenfle detaøate) pot fi
folosite la orice.
2. În enunflarea cineastului, axul de interes al acestei poetici e confirmat aøa (e ræspunsul la întrebarea:
„Øtiai cum o sæ arate filmul încæ de la început? Øtiai ce voiai sæ demonstrezi?“): „Nu,
în niciun caz, pentru cæ nici nu voiam sæ demonstrez ceva în afaræ de lucruri la nivel formal,
care flin de intenflia mea de a propune un alt gen de cinematograf, adicæ de a ræmîne strict
în limitele unei narafliuni cinematografice care nu apeleazæ la nimic altceva decît la materialul
vizual cu care opereazæ“ (in „Interviu cu Andrei Ujicæ despre Autobiografia lui Nicolae Ceauøescu,
la care lucreazæ de trei ani: «Slavæ Domnului, mi-a ajuns!»“ de Iulia Blaga, apærut în
Suplimentul de culturæ, nr. 268, 06.11.2010; între noi fie vorba, inepflia editorialæ a titlurilor
unora dintre interviurile luate cineastului e remarcabilæ).
3. Explorarea metodicæ, riguroasæ a posibilitæflilor (øi limitelor) acestora este o preocupare constantæ
a cineastului, de-a lungul întregii „trilogii comuniste“. Dupæ cum declara acesta într-un
alt interviu, luat încæ în iulie 2009 (drept ræspuns la întrebarea: „De ce era nevoie de
o trilogie întreagæ despre comunism?“): „Celælalt aspect [afaræ de cel personal – n. mea] este
de facturæ teoreticæ, formulat în Videograme dintr-o revoluflie încæ din titlu. Filmul atrage pentru
prima oaræ atenflia asupra aparifliei unei noi categorii de documente istorice, «secvenfla
video». Fragmente largi de istorie în imagini în miøcare. […] tehnic, nu fusese posibil pînæ
atunci. Revoluflia din 1989 a avut loc la doar cîteva luni dupæ ce a apærut pe piaflæ un nou
model de camcorder Sony, o cameræ foarte mobilæ […]. E o mare diferenflæ între acest tip
de imagini øi, de exemplu, schiflele unui desenator la baricadele Comunei din Paris, fotografiile
de front din secolul al XIX-lea sau secvenflele filmate în conflagrafliile secolului XX. Sæ nu
uitæm, pelicula e limitatæ ca mediu. Rola e scurtæ, camera grea øi greu de deplasat ø.a.m.d.
De aceea, imaginile înregistrate pe peliculæ ræmîn mai întotdeauna în zona propagandei øi
a protocolului. Apariflia camcorderului a fæcut ca posibilitatea de captare a unor secvenfle lungi
de imagini în miøcare sæ devinæ extrem de la îndemînæ. […] Astæzi, un numær nelimitat de
cameramani pot sæ înregistreze fragmente practic nelimitate de realitate. / Acelaøi tratament
teoretic îl are materialul video øi în Out of the Present. La Ceauøescu sînt însæ constrîns de
limitele propagandistice øi protocolare ale imaginilor. Totuøi, convingerea mea e cæ øi într-o
astfel de arhivæ, dacæ este destul de amplæ, cum este cazul aici, se pot gæsi suficiente fisuri
ale registrului stilistic oficial“ („«Imaginea mea despre Ceauøescu s-a umanizat» – interviu cu
Andrei Ujicæ“, consemnat tot de Iulia Blaga, in Dilema veche, nr. 286, 7 august 2009).
4. A se vedea explicafliile colocviale date chiar de Andrei Ujicæ despre „metoda“ sa de lucru;
în speflæ, paralelismul cu realizarea oricærui alt film „artistic“ sau „de ficfliune“ – în privinfla paøilor
urmafli, a invenfliilor (compunerii) de „scene“, de racorduri, a construcfliei elipselor etc., într-un
cuvînt, echivalenflii scrierii scenariului øi-ai stabilirii mizanscenei (de exemplu, în interviul
filmat acordat pe 28.10.2010 la Hotnews.ro, cf. http://www.hotnews.ro/stiri-film-
7983618-video-andrei-ujica-ceausescu-achitat-mod-profesionist-rolul-actor-asa-cum-facut-