artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

pentru defecafliile sale. Cu toate acestea, muncitorii încep sæ nege din
ce în ce mai vehement dreptul capitalului „de a produce rahat“. De
exemplu, un aspect important al grevei împotriva companiei International
Paper din Jay, Maine, a fost susflinerea de cætre greviøti a unei hotærîri
de mediu care îi spune efectiv companiei: dacæ cerefli control total asupra
procesului de producflie din interiorul fabricii, noi cerem control total
asupra procesului de reproducflie din afara fabricii. Acest tip de acfliune
este ceea ce face posibilæ o nouæ miøcare ecologistæ, care ar respinge
statutul sæu angelic, revenind cu picioarele pe pæmîntul proletar. Dacæ
tactica muncitorilor din Jay s-ar generaliza într-o luptæ care sæ nege capitalului
posibilitatea de a îngrædi øi a distruge selectiv bunurile comune naturale,
ar izbucni o adeværatæ crizæ revoluflionaræ.
O asemenea schimbare în direcflia miøcærii ecologiste ar fi parte dintr-un
proces mai larg, ce ar transforma noile îngrædiri într-o oportunitate siguræ
pentru unificarea proletariatului øi catastrofa capitalismului. În practicæ,
aceasta înseamnæ apariflia unor indivizi øi a unor organizaflii care sæ
gîndeascæ øi sæ acflioneze atît global, cît øi local, exact aøa cum se întîmplæ
în conflictele din jurul noilor îngrædiri. Esenfla acestui efect este actualizatæ
în rezistenflele împotriva noilor îngrædiri care reapropriazæ øi în
acelaøi timp reflin locuri în afara capitalului, deschizînd totodatæ spaflii pentru
miøcarea proletaræ. De aceea, localismul defensiv, provincialismul,
naflionalismul øi rasismul par atît de seducætoare în acest moment pentru
mulfli din clasa muncitoare, fiindcæ par sæ ofere un fel de protecflie
împotriva celui mai evident semn al noilor îngrædiri pentru mulfli nordamericani
øi europeni: apariflia „celuilalt“ muncitor. O asemenea reacflie
este sortitæ însæ eøecului. Cu cît vor exista mai multe locuri sigilate „doar
pentru albi“, cu atît mai constrînse vor fi spafliile de acfliune proletaræ.
Pe de altæ parte, putem observa, mai ales în Lumea a Treia øi în flærile
socialiste, apariflia celor care se bucuræ de deschiderea actualæ a spafliului
proletar, mulflumitæ cæreia se poate evita consecinfla imediatæ a noilor
îngrædiri, dispariflia slujbelor salariate. Dar dacæ oamenii nu vor crea locuri
împotriva capitalului, la capætul traiectoriei lor, se vor trezi, asemenea
piraflilor din Caraibe, într-o situaflie de continuæ dislocare øi vor fi, pînæ
la urmæ, epuizafli sau exterminafli.
Reconstrucflia unei noi geometrii proletare se desfæøoaræ în locuri precum
New York, Boston, Zürich, Jay, Maine, Beijing sau Lagos.
Ultimul jubileu?
Putem însæ încheia în acest punct, cu o astfel de speranflæ ofilitæ pentru
o geometrie proletaræ abstractæ, aproape paradoxalæ? Am fost oare øi
noi infestafli de maladia antirevoluflionatæ postmodernæ? Aceastæ maladie
este, într-adevær, foarte stranie, pentru cæ, odatæ cu destræmarea celor
trei pacte principale ale epocii, apare øi oportunitatea clasicæ a unei crize
revoluflionare. Øi totuøi, în aceste momente ale unui nou început, în care
capitalul este cît se poate de instabil, farmecul fetiøist al capitalului pare
a fi încæ puternic. În vreme ce în jurul nostru se desfæøoaræ evenimente
revoluflionare færæ precedent, postiøtii aclamæ sfîrøitul revolufliei,
sfîrøitul luptei de clasæ, sfîrøitul Marii Narafliuni Proletare sau, implicit øi
diametral opus, triumful total al capitalului.
Sîntem în al doisprezecelea ceas pentru alte cuvinte øi vræji în magica
luptæ de clasæ. În aceastæ introducere am refolosit vechi termeni precum
„îngrædire“ øi „bunuri comune“. În încheiere, sæ ne reamintim un
162
altul: „jubileu“. La prima vedere, pare a fi o nebunie. La urma urmei,
în timp ce tovaræøii noøtri sînt vînafli, bombardafli, încarcerafli øi torturafli
de jur împrejurul globului, simpla rostire a cuvîntului „jubileu“ pare a fi
nepotrivitæ, ba chiar obscenæ. Sæ fie acum momentul potrivit pentru a
jubila? Fiecare luptæ împotriva îngrædirilor, pentru bunurile comune, devine
însæ în mod inevitabil ocazie de jubileu.
Termenul însuøi provine din Vechiul Testament, fiind însæ resuscitat în
douæ momente cruciale din perioada capitalistæ. „Jubileu“ a însemnat,
în general, abolirea sclaviei, anularea tuturor datoriilor øi restituirea tuturor
pæmînturilor în domeniul colectiv. A apærut periodic la vechile popoare
mesopotamiene, inclusiv la cele iudaice. Dar, la sfîrøitul secolului
al XVIII-lea, termenul a fost folosit în spafliul rural englez pentru a articula
cererea de abolire a îngrædirilor. În acelaøi timp, peste Atlanticul
african, sclavii foloseau cuvîntul „jubileu“ pentru a cere eliberarea din sclavie.
Astfel, acest cuvînt lega polii luptei transatlantice împotriva capitalului,
din era premarxistæ. Ar mai putea s-o facæ øi astæzi? Poate cæ nu,
dar energiile ascunse în revendicarea unui Jubileu sînt departe de a fi
secætuite. Dimpotrivæ, în acest moment, cînd toate contractele sociale
dintre clase au fost dinamitate, cerinfla de a reîncepe istoria umanitæflii
în comun este forfla de care însuøi capitalul depinde pentru crearea unei
adeværate piefle mondiale. Forfla acestui jubileu a dat naøtere manifestului
de faflæ.
Jos cu Noile Îngrædiri, e vremea pentru Ultimul Jubileu!
Notæ:
1. Vezi „Mormons in Space“, Computer State Notes, Midnight Notes #5.
Traducere de Andra Matzal