Memorii vol.5.pdf

10 CONSTANTIN ARGETOIANUtre cei patru aliaţi. Pacea, întrucât nu se părăsea terenul provizoratului,se desena suportabilă — salvasem pe cît se putea obrazul şi menţinusemdisponibile cele mai destoinice unităţi ale armatei. Se vede însă căşmecherii nu mai aveau aceeaşi încredere în provizoratul păcii cu nemţii;le trebuia Marghiloman să le facă o pace mai bună — şi ca să vieMarghiloman, trebuia trântit Averescu!. •Dacă în izolarea mea de la Buftea aş fi ştiut câte se cjoceau la Iaşi,cu câtă plăcere aş fi ajutat la răsturnarea Guvernului nostru de jertfa, şicât de uşor aş fi izbutit să-1 răstorn! N-aveam decât să vorbesc lui Czernin,aşa cum îmi cerea sufletul să-i vorbesc! Şi era de ajuns. Dar cumsă-mi dea în gând că puteam trece mâna? Şi cui?Când Regele mi-a cerut să întreb pe Marghiloman dacă e dispus săvie la Iaşi, ,când generalul Averescu mi-a telegrafiat: „Sa Majeste leRoi deşire que vous veniez accompagne par Monsieur Marghiloman",nu mi-a trecut o clipă prin cap că putea fi la mijloc o chestiune de Guvern.In afară de consideraţiunile de ordin moral pe care le-a subliniatatât de bine Take Ionescu într-unui din Consiliile de Coroană, şi careînlăturau o formulă de inutilă umilire — cum aş fi putut eu concepe,după refuzul nemţilor de a lăsa pe Oscar Kiriacescu, ostatecul lor, săfigureze în delegaţia noastră pentru pace, cum aş fi putut eu concepe peAlexandru Marghiloman, ostatec şi el, formând un Guvern român laIaşi?Cum aş fi putut eu să cred că Kuhlmann şi Mackensen, sub autoritateadirecta şi efectivă a cărora se afla, ar fi putut să dea drumul omuluilui Czemin şi al austriecilor? Dacă un moment mi-ar fi putut treceprin gând o asemenea amoralitate şi absurditate, de urechi l-aş fi aduspe Marghiloman la Iaşi! în naivitatea mea am crezut că şmecherii de pemalurile Cacainei voiau să întrebuinţeze pe sub mână pe şmecherul dela Bucureşti, ca să mai obţie concesiuni de la nemţi. Şi cum în negocierilemele tablasem pe germani împotriva austriecilor, mi-a fost frică căMarghiloman îmi va încurca socotelile, şi am luat asupra mea să-1 lasla Bucureşti, cu tot apelul Regelui.Pe când eu neutralizam fără să ştiu eforturile şmecherilor ca să aducăla Iaşi pe succesorul lui Averescu, banda lor organiza la Iaşi o loviturăinfamă împotriva generalului. Atmosfera era din cele mai prielnicepentru aţâţarea spiritelor. Lumea, adânc umilită de condiţiile păcii impusede împrejurări, vedea în plecarea misiunilor străine şi înainte de