Memorii vol.5.pdf

204 CONSTANTIN ARGETOIANUputeau prin urmare să părăsească această ţară, luau .cecuri asupra Parisuluifiindcă erau bune de speculat oriunde. Mai mult chiar, diferite doamne din societateabună şi din lumea galantă, au căpătat graţie legăturilor lor cu personajepolitice cunoscute, cecuri asupra Parisului, pe care le-au vândut, unele chiara doua zi după ce le-au primit, la Iaşi, în schimbul unui beneficiu oarecare.Ceea ce trebuia să fie adică o dreaptă înlesnire pentru acei care, lăsând tot înurma lor, porneau în pribegie, unii cu gândul de a-şi servi ţara în străinătatefără nici un fel de plată, a devenit în mâinile politicienilor noştri un mijloc noude câştiguri incorecte sau un nou mod de a-şi plăti aventurile lor galante..Şi alături de asemenea cazuri de sfidare privată a doliului şi durerilor ţării,se înşirau cazurile de sfidare publică şi oficială. Când^ubseful Statului npjsţruMajor, pe care toată lumea îl acuză pe faţă ca fiind instrumentul de căpetenieal dezastrului nostru, şi în contra căruia se făcuseră demersuri oficiale până laRege, a fost scos în sfârşit din acest post, — Guvernul în loc să-1 trimită înainteaunui Consiliu de Război, ca pe alţi ofiţeri mai puţin vinovaţi decât el, 1-a[ trimis în misiune la Paris, dându-i mijloace largi ca să petreacă cât mai bine, şia făcut tot posibilul ca să-i creeze acolo o situaţie superioară ministrului nostruplenipotenţiar. Dacă Guvernul avea convingerea că acest general era nevinovat,nu era mai bine să-i dea mai întâi ocazia să spulbere în faţa justiţiei militare,acuzările ce i se aduceau şi să acorde în acelaşi timp opiniei publice satisfacţiade a şti, în sfârşit, care era adevărul? Dacă n-a fâcut-o, este evident,fiindcă se temea să nu-şi descopere propria sa responsabilitate — şi a preferatsă sfideze sentimentul public, tratând ţara ca pe o moşie particulară cu carestăpânul face ce vrea şi pe cetăţeni ca pe nişte hiloţi de a căror opinie nu seţine nici o socoteală.Dar culmea a atins-o această sfidare a sentimentului public în ultima crizăministerială. Când la graniţele noastre se frământau valurile tulburi ale revolu-, ţiei ruseşti, pe care trebuia să o urmărim în fiece moment cu cea mai încordatăatenţie, fiindcă putea să fie pentru noi plină de consecinţe neprevăzute, cândarmatele ruseşti începuseră a se retrage în Galiţia ameninţând să descoperefrontiera noastră de nord, lucru cu atât mai grav cu cât pregăteam noi înşineofensiva de la sud — ţara a rămas 3 săptămâni fără Guvern. Această criză ministerialăfără precedent prin durata ei, trezise în public speranţe mari. Toatălumea credea că a venit în sfârşit, ziua socotelilor, că se vor stabili în sfârşitrăspunderile şi că se vor aplica sancţiunile cuvenite. Toată lumea se aştepta caun Guvern nou, străin de orice preocupări de partid, devenite acum odioase,să-şi ia sarcina patriotică de a verifica în sfârşit gestiunea .aşa de încărcată aCabinetului Brătianu. Şi în adevăr momentul era cât se poate de prielnic. Seacordase acestui Cabinet creditul cel mai larg; i se acordaseră chiar şi reformeleconstituţionale pentru ca ţăranii sa nu vadă în chemarea lui la răspundere oameninţare pentru ceea ce li se făgăduise. Şi ar fi fost aşa de frumos ca mem-