Memorii vol.5.pdf

26 CONSTANTIN ARGETOIANUtrimis la gară după d-ta". Pe drum am făcut cu Zănescu mai multe ipoteze,dar nu ajungeam să găsesc una satisfăcătoare. Deodată mi s-aoprit sângele în loc: „Să nu fi primit un categoric refuz din partea luiMarghiloman şi să nu fi chemat pe Averescu să-l roage să rămână încapul Guvernului?" — „O fi, cine ştie" a fost laconicul răspuns al luiZănescu care-şi pregătea deja evoluţia, prin Iancu Mitilineu, spre Marghiloman,„în tot cazul, fără^mine"! Şi cu această concluzie am ajuns laPreşedinţie, de unde am fost trimis trei case mai sus pe strada LascărCatargiu, la coana Nataliţa Vlădoianu. unde Averescu plecase să-şi încălzeascăbătrânetele la flacăra ochilor Elizei Suţu, în treacăt prin Iaşi.Am găsit pe Averescu într-un fotel fpicior peste picior — două scobitoriîncălţate cu ghete de front şnuruite până la genunchi — senin şidistant, pufuind dintr-o ţigară proastă, strâmbându-se din nas ca să-şifixeze monoclu în ochi, cu cele două cadâne în jurul său, sorbindu-icuvintele. îndată ce am intrat cadânele au trecut alături, şi Averescu aînceput să-mi povestească, cu pauze, cu priviri duioase spre vârful ţigării,cu gesturi aşezate, cu o indiferenţă afectată parcă ar fi fost vorbade alţii: „M-a chemat Regele... trebuie să te pui în curent... M-a întrebatde ce plecai la Bucureşti... că Guvernul fiind demisionat nu maiaveai calitatea să negociezi... I-am spus că te duci să-ţi iei ziua bună dela Kuhlmann şi Czernin, şi că Consiliul de Miniştri hotărâse să întrerupinegocierile până la constituirea noului Minister..."— Eu: ,A?a i-ai spus?"— El: ,Apoi n-a hotărât aşa Consiliul de Miniştri"?— Eu: „Dacă a hotărât aşa, de ce m-ai mai chemat de la gară să-miîntârzii plecarea"?— El: „Da, da... păi trebuia să-ţi comunic că a spus Regele... casă nu fie eroare..."— Eu: „N-ai nici o grijă; n-am aşteptat avizul Regelui şi hotărâsemdeja, împotriva altor păreri, să întrerup orice tratative la Buftea şi Bucureşti".Şi luându-mi seara bună, l-am lăsat în seama cadânelor, m-amînapoiat la gară şi am pornit spre front, cu o jumătate de oră întârziere.Fierbeam; păcătosul, păcătosul! Va să zică omul acesta, omul în care-mipusesem toată încrederea pentru o acţiune de regenerare, nu eradecât un făţarnic şi totodată un neobrăzat. Cum? Nu fusese el acelacare, un ceas întreg, se certase cu noi în Consiliu ca să obţină de la minesă plec la Buftea şi să negociez mai departe? Şi două vorbe ale Regeluifuseseră de ajuns ca să uite tot ce spusese? Căci nu era o comedie