Memorii vol.5.pdf

58 CONSTANTIN ARGETOIANUniza un partid aşa cum trebuie. Matei Cantacuzino merge cu noi, dar nuse poate conta pe el pentru organizare, iar pe general şi mai puţin, echinez în ale politicii"- Era el chinez, dar nu cum credea Filipescu —începusem eu să-1 cunosc mai bine ca fostul său aghiotant. Spirit apoliticîn toată puterea cuvântului, Averescu punea picioarele în toate străchinilepe care le întâlnea în cale, dar şiret din naştere şi fără nici un felde scrupule, îi plăcea să se învârtească tocmai în acele probleme politicemeschine care interesau în particular şrpe ademenitorul meu Grigoraşşi care se puteau rezuma în două cuvinte: asaltul puterii. Asaltul puteriimă interesa şi pe mine, nu mă dau în lături, dar nu mă interesa/oraaltceva, şi de acest altceva, ce reprezenta realizarea unei mari operesociale şi politice, nu se sinchisea nici generalul Averescu nici locotenentulFilipescu. Ei voiau_puterea pentru putere, cu orice preţ şi oricum,şi la aceasta se mărginea ambiţia lor. Pentru ei, restul era garniturăşi literatură.Am rugat pe Filipescu şi pe ceilalţi prieteni să-mi lase răgaz de gândire,şi m-am închis în casă refuzând, sub pretext de oboseală, să primescpe cineva. Au fost pentru mine ceasuri de grea cumpănă, îmiorientasem viaţa spre politică şi era greu la vârsta mea să reîncep o altămeserie, şi care? Şi chiar dacă, dezgustat, m-aş fi hotărât să părăsescpolitica nu-mi era permis să o fac în acel moment, după eşecul uneiscurte guvernări şi să-mi pecetluiesc cariera cu semnătura dată pe unact de capitulare al ţării mele. Nu puteam sa rămân „omul de la Buftea",oricât de puţină vină aş fi avut în desfăşurarea dureroaselor evenimentepe care le înfruntasem şi oricât de împăcat aş fi fost în conştiinţamea pentru felul în care-mi îndeplinisem datoria. M-am socotit, înafară de orice pornire sufletească, osândit să fac mai departe politică şiîncă politică activă, pe primul plan, fie şi numai ca să pot pleca maitârziu, după ce voi fi şters umbra pe care evenimentele independente devoinţa mea o aruncaseră asupra numelui meu nepătat.Acest punct hotărât, mai rămânea de determinat cum şi cu cine voicontinua să lupt mai departe pe terenul politicii. Am avut intuiţia netă,din primul moment, că înscăunarea Guvernului Marghiloman schimbaseo dată mai mult situaţia şi raporturile diverselor noastre grupăripolitice şi mai ales pe a Partidului Liberal. în oarba sa pornire împotrivalui Brătianu şi în sincera sa convingere că războiul va fi câştigat degermani, era evident că Marghiloman va face tot ce-i va sta în putinţăca să identifice pe neîmpăcatul său adversar cu războiul alături de