Memorii vol.5.pdf

304 CONSTANTIN ARGETOIANUCorupţia şi abuzul de putere au răsărit şi au prins rădăcini acolo unde nu arfi trebuit să domnească decât virtuţile civice, sentimentul cinstei şi al datorieicătre obşte.Urmarea a fost ceea ce trebuia să fie, complecta stare de decădere, cu stigmatele:ruina în afară şi ruina înăuntru.Pe când la însăşi hotarele ţării se pregăteau războiul balcanic, bărbaţiinoştri de Stat se zbuciumau în chestiunea tramvaielor!Când a izbucnit, doi ani ani târziu, războiul european, evenimentele ne-ausurprins nepergătiţi şi sufleteşte, şi politiceşte, şi milităreşte.In loc de a se desmetici în faţa marilor evenimente ce se grămădeau asupracapului nostru şi a se ridica la înălţimea timpurilor, dându-şi mâna pentru ca,cu puteri unite şi minţi senine, să înfrunte cu tărie furtuna groaznică ce se apropia,bărbaţii noştri de Stat, împărţiţi în două tabere, băteau drumul cel vechi.Unii s-au ocupat mai cu seamă de afaceri iar alţii şi-au tocit energia în lupteledintre ei. Rezultatul a fost că am intrat în război şi nepregătiţi şi ne la timp.Inconştienţa a mers până acolo, că pe când ne duceam de fapt la dezastrulsigur, cei cu povara răspunderii credeau că nu avem de făcut decât un marştriumfal. Sutele noastre de mii de baionete erau menite să decidă de soarta războiuluieuropean şi de aceea gloria trebuia să se împartă numai între amiciiputernicilor zilei.In politica internă lucrurile nu au mers mai bine. Criza economică din1900 şi cea agrară din 1907 nu au izbutit a scoate oamenii noştri de Stat dincercul strâmt al intereselor, frământărilor şi luptelor de partide.Reformele agrare, de ani de zile în aşteptarea celor care duc greul, au fostlăsate la o parte de cei cărora le revenea sarcina să le înfăptuiască.îşi aminteau de ele numai atunci când se simţea nevoia unei platformeelectorale pentru a îndrepta o situaţie compromisă a partidului, sau când sepresimţea o primejdie apropiată, cum a fost cazul ultimei legi votate sub adiereavântului revoluţionar din Rusia, în plin război nenorocit, cu armata şi populaţiabântuite de epidemii şi lipsite de cele trebuincioase vieţii!Dacă nu se pune capăt acestui fel nenorocit de a conduce trebile ţării, rostogolireaîn prăpastie este sigură.In afară de puţinii care au pe conştiinţă starea de lucruri la care am ajuns,toată suflarea simte nevoia unei schimbări şi de aceea din toate părţile se audenumai unul şi acelaşi strigăt: îndreptare! Deşi răul este adânc înrădăcinat totuşiam credinţa că încă îndreptarea dorită se mai poate obţine fără zguduire,fără zbuciumaţi, pe căile consimţite de puterea legilor.Este însă nevoie de a se rupe hotărât, şi cât mai repede, cu apucăturile depână azi ale politicianismului nostru nefast în toate privinţele.Este necesar ca oamenii de bine să-şi dea mâna cinstit şi dezinteresat pentrua pune stavilă acestor apucături şi a da vieţii îndrumarea cerută de nevoiletimpului, făcând să amuţească interesele personale sau de partid.