Memorii vol.5.pdf

78 CONSTANTIN ARGETOIANUulterior al Ligii, am căutat să desfăşor în câteva cuvinte un steag şi uncrez. Nu am pretenţia să fi scris ceva extraordinar, dar pe lângă a luiAverescu, proza mea avea aripi. Greutatea era să o bag pe gât generalului;cu încăpăţânarea şi cu prezumpţia lui, nu era lucru uşor şi nu voiamsă mă stric cu el înainte chiar de a porni la drum. Am combinat cuGrigore Filipescu (dezgustat şi el de „compoziţia" Şefului) o stratagemă:s-a repezit dânsul la Bacău cu proza mea, ca şi cum n-am fi avutnici unul, nici altul cunoştinţă de „apelul" a cărui primire nu o confirmasemîncă — în speranţa că generalul va aproba manifestul meu şi varenunţa la al său. Paşte murgule!... Generalul a ascultat, a strâmbat dinnas şi n-a spus decât atât: „Am trimis eu unul lui Argetoianui" Şi a trecutla alt subiect. Filipescu s-a înapoiat la Iaşi furios. Astfel s-a născuto adevărată complicitate între Grigoraş şi mine, care a durat toată vara,şi care a consistat în punerea la punct şi în corectarea articolelor trimisede general pentru îndreptarea — sau în „pierderea" lor, când chiar pusela punct sau corectate rămâneau compromiţătoare pentru reputaţiaautorului. Căci avea mania nu numai să scrie, dar să si iscălească..Apelul" lui Averescu a apărut, aşa cum a vrut el, şi spre mareamea mirare, această căldare de apă rece aruncată peste entuziasmulmaselor n-a domolit câtuşi de puţin văpaia unei popularităţi ce se înfipseseadânc, cu puterea curentelor mistice. în sufletele ţărănimii 1şi răscolisesatele de la Dorohoi până la Severin, trecând peste toate stavilele,peste tranşee, peste sârme ghimpate şi peste sentimentele nemţeşti.1La oraşe popularitatea generalului Averescu a fost mai redusă şi mult mai târzieşi oarecum numai o repercuţie a curentelor de la ţară afectând mai ales zonele urbaneperiferice.