Memorii vol.5.pdf

MEMORII 123cine ştie ce porcărie de alianţă cu Centralii osândiţi înfrângerii finale. Ede nepriceput cum oamenii inteligenţi din Austria, dar mai ales din Ungaria(căci trebuie să fi fost şi din aceştia) nu şi-au dat seamă de situaţialor în 1918 şi n-au priceput că singura şansă de a păstra Ardealul şi ţinuturileînvecinate era să ne ia în braţe, să ne compromită faţă de aliaţiinoştri şi să zădărnicească astfel realizarea planurilor care însemnausfârşitul atotputerniciei lor. Din fericire pentru noi că n-au priceput-o,căci nu Marghiloman era omul care să reziste unor oferte pentru momentademenitoare, şi nici Regele Ferdinand. oricât l-ar fi proţăpit ReginaMăria, Ştirbei şi Brătianu. Şi mă întreb dacă până în cele din urmăn-ar fi cedat şi Ştirbei şi Brătianu — şi în acest caz, gata am fi fost. Cucât au înaintat negocierile însă, emoţia noastră s-a potolit, căci pe zi cetrecea ne-am dat seama că condiţiile de pace impuse erau din cele maiaspre şi că inamicul ne tratau cu o nespusă brutalitate. Patima le orbisemintea şi se vede că în primăvara lui 1918 tot mai sperau într-o pacealbă, şi faţă de noi cel puţin voiau să se asigure de drepturi câştigate, şiconsimţite.Abia scăpasem de grija unei păci prea favorabile şi am dat de alta.Din ştirile pe care mi le da generalul Christescu, care venea din când încând pe la mine, reieşea limpede intenţia Centralilor de a distruge armatacare ne mai rămăsese, prin demobilizare şi prin predare de armeşi muniţii. Era aci un pericol serios; armistiţiul general nu trebuia să negăsească dezarmaţi, căci eventualitatea unei repezi ocupări a Ardealuluise punea de pe atunci. Christescu în calitatea lui de şef al MareluiStat Major 1se opunea din răsputeri la pretenţiile nemţilor, dar în celedin urmă trebuia totdeauna să cedeze, nefiind întru nimic ajutat de cătreGuvern. Ministru de război era generalul Hârjeu, un bleg, o stafie îndoliu, înfăşurat de la creştet la călcâie în negru. Chiar când vorbea,Hârjeu nu mişca din nimic, nici din gură, nici din ochi, nici din mâini— şi nimeni nu-şi putea da seama dacă impresionanta lui imobilitateera datorită cufundării într-o mare durere (îşi pierduse soţia) sau unuiînceput bine caracterizat de scleroză generalizată. Cu un asemenea şefnu i-a mai rămas lui Christescu decât să saboteze toate măsurile Guvernuluişi să înşele şi pe Hârjeu şi pe nemţi în executarea ordinelor primi-1Marele Cartier fusese dizolvat şi înlocuit prin Marele Stat-Major. GeneralulChristescu luase astfel locul lui Prezan.