Memorii vol.5.pdf

120 CONSTANTIN ARGETOIANUtea articole lungi şi searbede scrise pe ţigăneşte, în dispreţul limbii şi asintaxei. îmi aduc aminte de unul cu cenzura prezentată ca o „excrescenţa"a Constituţiei, cuvântul „excrescenţă" fiind prezentat în sensulunei tumori patologice şi chemând cuţitul chirurgului... era să te iei cumâinile de păr! Trebuia să mă tâmpesc ceasuri întregi şi să asud, ca săscap nenorocitul său de text de sutele de „că" şi „care" ce ar fi poticnitbunăvoinţa oricărui cititor şi să ar.nrd verbele cu subiectele, şi să plivesctextul de toate buruienile lui. Era un adevărat canon. Mă ajutaucâteodată în această muncă şi Gongopol şi Grigore Filipescu; generalulne făcea observaţii, că textul său fusese schimbat şi noi n-aveam curajulsă-i spunem pe faţă: domnule, scrii cu picioarele, mai las-o maimoale! Şi ne scuzam inventând tot felul He istorioare sau a zeţarului (!),ba că pierdusem manuscrisul şi că-1 recompusesem din memorie — dinfericire îl citisem înainte! Cred că nu ne credea, dar nu zicea nimic.Odată ne-a trimis de la Piatra-Neamţ aşa o porcărie încât a fost imposibilsă scoatem nimic din ea. De data asta manuscrisul a rămas pierdut,fără posibilitate de înviere! O lună întreagă ne-a rupt capul cu el, pânăa priceput!'Copleşit de mesianismul său. Averescu nu se credea numai un maregânditor si un mare scriitor, ci încă şi un spirit glumeţ plin de duh. Netrimitea din când în când „snoave" 2 pentru gazetă şi se făcea foc dacanu le publicam. într-o zi ne-am pomenit cu următorul dialog umoristic:„D-na general Văitoianu a primit un butoi de vin pe care 1-a adus unsergent, şi a pus nasul la cană:— «Domnule sergent acest vin pute!» s-a răstit doamna^— «Doamnă general, acest vin nu pute, să trăiţi!» — a răspuns sergentul!"Nu ştiu dacă putea vinul d-nei Văitoianu, dar am găsit cu toţii căcam (eufonismul vine de la sine) putea biletul generahjhjiAyereşcu.Gongopol 1-a făcut gogoloi şi 1-a aruncat pe jos. L-am adunat eu...Supărat că snoava lui nu apăruse, generalul ne-a certat prin scrisoareşi ne-a trimis alta şi mai drăguţă:1Ca şi în politică, generalul Averescu s-a dat cu timpul pe brazdă şi în materie descris. Talent n-a manifestat niciodată, dar de"pe Ia 1920-21 încolo articolele sale puteaufi publicate, fără prea multă şlefuială.2Mai târziu a redactat zilnic „cărţi poştale" umoristice şi ironice pe care le publicaîn fruntea primei pagini a îndreptării.