Memorii vol.5.pdf

MEMORII 141Mie mi-a părut rău de părăsirea lui Filipescu căci, cu toate cusururilesale, era dinamic şi ne aducea servicii mai ales în organizareajudeţelor şi mai era şi un bun agent de legătură cu francezii şi cu fruntaşiifostului Partid Conservator. Am căutat să împac lucrurile, darn-am ajuns la nimic. Pe Filipescu aş mai fi izbutit să-1 readuc la matcăcăci se despărţea cu greu de popularitatea, de popularitatea ce creşteaîntr-una, a generalului. Acesta însă n-a vrut să ştie de nimic. Era încântatcă scăpase de fostul său aghiotant, care-i sta în gât.Prietenul Grigoraş a plecat cu Puiu Cartianu şi hotărât — până lanoi dispoziţii — să abandoneze politica pentru gazetărie, a reînviatEpoca. întemeiată de Nicu Filipescu, Epoca cunoscuse zile de gloriepe vremea luptei opoziţiei unite împotriva lui Ion Brătianu cel bătrân.A fost atunci un moment când toată lumea o citea. Ţinută mai departeîn viaţă de Filipescu, Epoca a re-cunoscut ceasuri de succes pe vremeaNeutralităţii, între 1914 şi 1916. Bolnav şi dezgustat de toate, Filipescu,în ultimele luni ale vieţii sale dăruise Epoca lui Pisani, fidelul săucolaborator şi prim-redactor de la întemeierea foii. Odată cu moartealui Nicu Filipescu şi cu prăbuşirea Bucureştilor, s-a prăbuşit şi Epoca.întâlnind pe Pisani la Odessa în 1917, acesta, disperat de situaţia sa,mi-a spus: „Ascultă, domnule Argetoianu, eu sunt proprietarul Epociipe care mi-a dat-o Nicu Filipescu, prin scrisoare în regulă. Eu n-am însăce face cu ea. Grigore Filipescu e o secătură. D-ta ai fost cel mai deaproape prieten al lui conu' Nicu, ai colaborat şi la gazeta — dă-mivoie să-ţi dăruiesc Epoca d-tale, la rândul meu. Poate d-ta, vei fi în staresă o faci să mai apară vreodată, şi poate să-ţi slujească la ceva!" Amprotestat, nu voiam să primesc pe gratis de la Pisani fie şi un dar în acelmoment fără valoare, dar pe de altă parte n-aveam bani. Ştiam pe Pisanila strâmtoare şi eram convins că orice sumă i-ar fi convenit. I-amoferit câteva mii de lei, dar grecul, „capră râioasă cu coada în sus", arefuzat, mi-a declarat că-1 jignesc — în fine atât li insistat încât în celedin urmă am primit.Grigore Filipescu ştia că tată-său dăruise Epoca lui Pisani, dar nu-ipovestisem cele întâmplate la Odessa, fiindcă n-avusesem prilejul.Când mi-a spus că era hotărât să scoată din nou Epoca, i-am obiectat căgazeta devenise proprietatea lui Pisani. ,A Lja —- mi-a răspuns el —dar n-are nici o importanţă. Tată-meu a dăruit-o mtr-un moment de supărare,şi am să mă înţeleg eu cu Pisani, am să-i dau o indemnizare."Am surâs, am povestit atunci lui Grigoraş cele întâmplate la Odessa şi