Memorii vol.5.pdf

38 CONSTANTIN ARGETOIANUCe mă îngrozise mai mult fusese formidabilul egoism, totala lipsăde altruism, complecta subordonare a intereselor obşteşti intereselorindividuale de care dădeau dovadă îndrumătorii politicii româneşti încele mai grele vremuri ale neamului: Regele Ferdinand 1 , Ionel Brătianu,Take Ionescu şi generalul Averescu. In această lungă criză — căcidin prima până în ultima ei zi, guvernarea noastră nu fusese decât ocriză — am putut să preţuiesc la justa valoare şi îngustimea lor intelectualăşi insuficienţa lor morală şi extraordinara lor dibăcie de a-şi acoperislăbiciunile cu minciuni.Capitolul pe care-1 încheiasem odată cu plecarea mea de la Bufteafusese plin de amărăciuni. Mă înapoiam acasă istovit, nu atât fiziceşte,cât otrăvit sufleteşte. Pe drum, între Buftea şi Iaşi, am căutat în zadar săpun puţină ordine în haosul noţiunilor şi impresiilor în care mă zbăteamfără să pot găsi un fir care să mă ducă mai departe. Un singur lucruera limpede în mintea mea, anume că nimic nu era limpede. Am sositla Iaşi cu creierul golit, şi m-am aruncat în baie să-mi înec păcateleşi supărările. Câteva zile n-am vrut să aud de nimic. Ştiam că un noucapitol se deschidea în cartea vieţii mele, dar mai ştiam acum că împrejurărilesunt mai tari decât omul, care poate să le folosească dar nu să lecroiască după pofta lui.După toate câte le văzusem şi le întâlnisem în cale îmi pierise oricevlagă şi entuziastul care se aruncase orbeşte în luptă cu un an înaintefăcuse loc unui om dezamăgit şi cumpănit. Din acel moment înainteam încetat să mă mai reped înaintea evenimentelor şi am aşteptat să vieele să mă ispitească; cu alte cuvinte am devenit şi eu un om politic catoţi ceilalţi. Ar fi fost şi greu să alerg după fluturi, mână în mână cuAverescu — şi dacă nu i-aş fi dat mâna lui, cui aş fi dat-o?Ministerul Marghiloman s-a constituit în fine, aproape în întregimecu ostateci de la Bucureşti — Meissner şi Mişu Seulescu recrutaţi laIaşi, nu erau într-adevăr decât simpli figuranţi. Mişu Seulescu şi-a primitrecompensa „laşajului" săvârşit cu o lună înainjgjaţăde Averescuşi de mine şi i s-a încredinţat Ministerul de Finanţe într-o ţară fără finanţe.Simpatia ce mă lega de Mişu Seulescu a fost mai tare decât inelegantaunui gest nechibzuit şi care nu m-a supărat deloc: văzusem eualtele, şi de curând. în politică, Mişu Seulescu avea un cusur: nu făceaSimplă mască în dosul căreia se agita Barbu Ştirbei.