Memorii vol.5.pdf

30 CONSTANTIN ARGETOIANUcât să obţie din partea Puterilor Centrale recunoaşterea Basarabiei caStat independent.^ridicând astfel încă o greutate în calea alipirii provincieide peste Prut cu ţara mamă. După faimoasa masă despre care amvorbit, le tăiasem pofta călătoriei înspre Bucureşti, obiectându-le căPuterile Centrale nu puteau trata cu un Stat pe care nu-1 recunoscuserăîncă, şi că după cum armata noastră era gata să le asigure liniştea laChişinău diplomaţia noastră era gata să asigure şi ocrotirea intereselorlor la masa verde de la Buftea. Averescu aprobase răspunsul meuşi primind a doua zi pe suveranul Basarabiei şi pe primul său sfetnic,le-a făcut aceeaşi teorie. Nu ştiu ce s-a întâmplat în lipsa mea de la Iaşi,dar Averescu a sfârşit prin a cade la o a doua vizită a lui Inculeţ şi săadmită în principiu periculoasa prezenţă a basarabenilor la Bucureşti.Am fost destul de fericit să împiedic de două ori venirea lor şi să aducastfel până „in extremis" un ultim şi important serviciu ţării mele.După lunga mea conversaţie cu Kuhlmann, am crezut inutil să maivăd şi pe Czemin; am rugat pe reprezentantul Germaniei să transmităcomplimentele mele colegului său austriac şi să-1 asigure de „regretele"mele (!) că nu puteam continua mai departe negocierile cu dânsul!Trebuie să însemnez aci că Kuhlmann era aproape emoţionat luându-şirămas bun de la mine; simţea că cârma negocierilor va trece maimult sau mai puţin în mâinile lui Czernin, că în tot cazul nu va maiputea impune o pace împotriva Austriei şi în favoarea noastră relativă,şi îi părea rău. Se încurcase cu Marilena Bodescu, o actriţă mărunţică,măritată cu autorul dramatic de Hertz, şi începuse să ne iubească petoţi!. Atât ne mai lipsea, să ne omoare şi cu dragostea!Pe când mă sileam să împac la Bucureşti situaţia mea de fost plenipotenţiarcu interesele superioare ale Ţării, şi nu mă gândeam decâtcum să lichidez tot şi să plec mai iute la Iaşi, Monsieur Loyal îşi permiteasă mă jignească o dată mai mult însărcinând pe colonelul Mircescu— prin generalul Romniceanu — sg comunice lui Marghilomandemersul făcut în ajuns pe lângă Averescu, ca sa se ştie bine şi de toţică nu mai aveam cădere să tratez cu inamicul! 11Iată convorbirea la „Hugues", între generalul Romniceanu şi colonelul Mircescuaşa cum mi-a comunicat-o acesta în scris:— Aci colonelul Mircescu, am onoare a vă saluta, domnule general!— Bună ziua, ascultă: din înalt ordin al Majestăţii Sale Regelui vă fac următoareacomunicare: