Memorii vol.5.pdf

50 CONSTANTIN ARGETOIANUNu era de altminteri lipistă de humor satisfacţia Mişcării pentruameliorarea condiţiilor de pace faţă de atitudinea lui Brătianu dinianuarie, care cerea la masa verde a Consiliilor de Coroană, condiţii depace cât mai rele ca să putem dovedi aliaţilor noştri etc. etc. Renunţaseoare să le mai dovedească ceva, de când instalase pe Marghiloman lacârma ţării?Adevărata luptă împotriva marghilomaniştilor şi a liberalilor, pe temapreliminariilor de pace, n-am dus-o însă prin presă, căci cu toatăpornirea mea, mă stânjenea grozav cenzura, mai sălbatecă decât pe vremealui Brătianu. Am dus-o cu vorba din om în om, la Club. Reinstalatdeasupra lui Tufli, Jockey-Clubul din Iaşi pierduse nu numai caracterulsău de cerc select, dar chiar şi de club închis. Deşi lumea continua să-izică „club" (distinctivul de „Jockey" căzuse de mult), deşi corni' MateiCantacuzino îşi închipuia că mai prezidează un comitet, localul de pesteTufli se transformase încetul cu încetul într-un fel de sală a paşilorpierduţi, într-un adevărat forum al Capitalei, unde intra cine voia, ca lamoară, şi unde fiecare îşi făcea treburile, punea la cale câte o intrigăsau îşi da drumul patimei politice, după temperament. Erau şi saloaneîn care se juca, dar tot mai puţin. Politică în schimb, se făcea tot maimultă. Acolo veneau de la gară de-a dreptul, troglodiţii esuati prin orăşeleleşi târgurile Moldovei, ajiţiaţi de noutăţi. Acolo se întâlneau fruntaşisimandicoşi ca şi oameni de rând din toate partidele; unii alergaudupă un oscior de roş, alţii după o nălucă -— dar toţi, şi mari şi mici,după ştiri. La „club" m-am dus şi eu zilnic, şi din om în om, la urechesau prin grupuri simpatizante de care se alipeau mai totdeauna şi mutresuspecte de spioni (ceea ce mă încânta căci îmi permitea ieşiri „cu folos"împotriva patronilor care-i întrebuinţau), m-am străduit să demonstrezşi nevinovăţia noastră şi reaua credinţă a celor ce căutau să zădărniceascăîncercarea de reînnoire naţională prin Liga Poporului pe careo înfiinţasem.Marghilomanistii care nu prea frecventau Clubul fiindcă se simţeaucu peri de lup^îmi răspundeau prin Steagul şi afişau pe ziduri hărţi cucele două linii de frontieră, cea prezentată nouă de^zerninji cea obţinutăîn genunchi şi cu lacrimi în ochi de ^Cjano^Alecoj'. Cât a trebuit săregrete bietul Cono Aleco, după noiembrie, platitudinile şi umilinţelelui rămase inutile! Dar în mai şi iunie situaţia era cu totul alta. După cemartie întreg şi o parte din aprilie tâmpise lumea cu zilnica afirmaţie cănoi primisem linia Czemin, îndată ce au izbutit să reducă o bună parte