Memorii vol.5.pdf

202 CONSTANTIN ARGETOIANUexperienţă a războiului care nouă ne lipsea cu desăvârşire. O asemenea încredereoarbă în sine, o asemenea megalomanie monstruoasă, trece cu mult pestemarginile normale şi intră de-a dreptul în domeniul patologic.Numai o asemenea inconştienţă poate explica purtarea aceluiaşi generaldin timpul războiului^când dezastrul începuse, când mii şi mii de români mureaupe câmpurile de luptă ca victime nevinovatele greşelilor lui, generalulîn chestie pelreceajippţile la Bucureşti cu şampanie şi cu femei uşoare. însăşipoliţia militară, făcând o dată o razie nocturnă, l- agăsit într-un local de petrecerecunoscut. Iar Cartierul General îi răspundea cu banchetele pe care le da„pentru cele mai neînsemnate avansări în grad până în ziua căderii Bucureştilor.De aceste infamii nu e desigur ymovată armata, ci lumea politică. Armata şi-afăcut datoria pe deplin în condiţiile grele în care a fost pusă să lupte în primaparte a războiului. Pâstrându-i dar întreaga noastră recunoştinţă, trebuie săcerem socoteală de cele ce s-au întâmplat politicienilor, care şi-au permis să sejoace cu conducerea ei fără să se gândească la urmările grozave pe care leputea avea uşurinţa lor criminală. Şi nu fără durere am văzut că, pe când sancţiuniatât de aspre s-au aplicat unora dintre militarii care, an greşit, nici o sancţiunenu există pentru greşelile şi mai mari ale politicienilor. Fireşte, în armatăgreşelile trebuiesc pedepsite imediat. Dar de ce numai în armată?*JTrebuie dar_şăJnceapă şi procesul lumii poliţia El s-ar mai fi putut amânadacă cel puţin, lovindu-se de grozavele realităţi ale războiului, politicieniinoştri s-ar fi trezit şi ar fi dat oarecare semne de îndreptare. Ei au făcut însătotul ca să dovedească lumii, cu un cinism revoltător, că nu înţeleg să renunţela nici unul din vechile lor obiceiuri. încă de la intrarea noastră în acţiune,când se luau măsuri generajejn^ontra^şpionajului, unii dintr-înşii s-au dedatjaun trafic odios pe seama şjgura^jj^ajuluj- Precum se ştie, mulţi din supuşiiţărilor cu care eram în război au fost arestaţi, iar ceilalţi internaţi spre a fipuşi în imposibilitate de a unelti împotriva intereselor noastre. Atunci au începutintervenţiile plătite gras, ale celor cu mflaenţă politică. Şi astfel mulţiduşmani ai noştri au fost lăsaţi liberi si au rămas la Bucureşti sau în alte centreimportante — desigur nu spre binele tării. Cine ştie cât rău ne-au făcut uniidintr-înşii? Şi e nespus de dureros gândul că noi am plătit poate cu jertfe grele,cu multe vieţi nevinovate şi cu pustiirea unor părţi întregi din ţară, sumelemizerabile încasate de politicieni fără inimă.JEvacuarea Munteniei a fost apoi,nu numai un moment de neprevedere, de zăpăceală şi de neputinţă administrativă,ci şi un lung şir de acte de cinism care n-aveau — e drept — pentru noinimic nou şi surprinzător, dar la care nu ne-am fi aşteptat totuşi în momenteaşa de tragice. Când nu se găseau vagoane, ca să cităm un caz din o mie, sprea ridica depozitele Casei de Depuneri, sau maşinile Arsenalului şi Pirotehniei— se găseau destule pentru mobilele şi proviziile membrilor Guvernului si al^