Memorii vol.5.pdf

MEMORII 129nă, nimic mai puţin decât alegeri noi pentru Constituanta care trebuiasă dea un nou aşezământ Ţării refăcute!Noi românii (căci aşa ne numeau la Bucureşti abjecţii clienţi ai„Komandanturei") ne cruceam de atâta îndrăzneală şi îngânam un„Doamne ajută!"Ceea ce dezgusta şi mai mult oamenii cinstiţi de noua Cameră, înafară de cele spuse mai sus, era marele număr de dezertori pe care Marghilomanîi primise pe listele sale în loc să-i trimită la parul de execuţie.Printre aceştia se citau mai ales numele următoare:_Malţezeanu J,Fortunescu (de la Galaţi), Nazarie, Dobrescu, Leontopol, St. Predoi,.Sachelarie şi Seinescu. Sachelarie mai fusese învinuit şi de omor iarSeinescu de escrocherie.Această chestiune a dezertorilor şi a trădătorilor devenise în lunamai, între semnarea păcii şi alegeri, punctul nevralgic al tuturor discuţiilordin Iaşi. Nemţii impuseseră, şi Marghiloman primise, în cursulnegocierilor o clauză prin care se specifica că toţi osândiţii noştri pentrutrădare trebuiau reabilitaţi, începând cu fostul colonel Sturdza! Afost o indignare generală. Regele Ferdinand a declarat că niciodată nu .se va supune acestei clauze. Clauza a fost primită, dar cum tratatul n-afost ratificat, ea a rămas fără efect. Sub Marghiloman nu s-au judecatdin nou decât câteva procese ale unor ofiţeri condamnaţi în lipsă, înacea epocă a războiului în care condamnările plouau, cu sau fără temei.Aşa a fost condamnat la moarte şi executat căpitanul Ciulei, iar apoi —prea târziu — s-a dovedit că era fără nici o vină.Toţi cei care au fost judecaţi din nou sub Marghiloman au fost achitaţi.Aşa a scăpat şi Barbu Catargiu învinut că s-ar fi predat de bunăvoieinamicului în noiembrie 1916, şi osândit fără nici o dovadă. La adoua judecată a putut dovedi contrariul şi a fost achitat în unanimitate.Catargiu ar fi putut să aştepte să fie reabilitat în virtutea tratatului depace, dar n-a vrut şi a cerut să fie judecat, conform legii. Aşa au mai făcutşi alţii şi au fost toţi achitaţi. Prin septembrie a început şi revizuireaprocesului lui Socec. Nu în virtutea clauzei impuse de nemţi, dar fiindcălumea se mai liniştise şi-şi dedese seama că condamnarea lui fusesemult prea severă. In realitate Socec a fost un incapabil, dar nu un trădător,şi vina celor întâmplate cu divizia lui nu cade asupra sa, ci asupraacelora care-1 numiseră în fruntea ei. în septembrie, o comisie de gene-