Memorii vol.5.pdf

80 CONSTANTIN ARGETOIANUcă eram mai „versat" în ale politicii, îmi dedese mână liberă să-i organizezpartidul după capul meu. Cu uniforma încă pe umeri, generalulobişnuit cu dispozitivul ierarhiei milităreşti. mă considera ca un fel deşef de stat-major căruia îi delegase puteri depline în executarea unuiplan aprobat, plan ale cărui linii generale singure îl interesau.Pot să zic — şi cred că nici unul din foştii mei tovarăşi de lanţ numă va contrazice — că organizarea Ligii Poporului, aşa cum s-a înfăţişatîn alegerile generale din toamna 1919 şi în cele parţiale de la începutullui 1920, aşa cum s-a dovedit destoinică să alcătuiască un Guvernviabil şi de ordine după haosul primului Minister Vaida. a fost operamea, opera mea aproape exclusivă.Zi cu zi îmi dedesem seama că titulatura noastră jdejJLigă" nu sepoate concepe decât în atmosfera unei ideologii bine determinate şi nuse poate constitui decât în urmărirea unui scop de interes obştesc. Unpampon de general ce n-ar fi fost înfipt pe chipiul nimănui, un simplupampon de general, anonim, ar mai fi putut fi punctul de cristalizare aunei ideologii — un pampon cu matriculă, nu. In pamponul generaluluiAverescu putea crede o lume încrezătoare în minuni, în jurul pamponuluigeneralului Averescu nu se putea dezvolta o ideologie. La aceastălipsă de substrat moral care să justifice solidaritatea unei „Ligi" se maiadaugă şi carenţa unui scop de interes obştesc, căci dorinţa generaluluide a pune mâna pe putere numai pentru a se plimba în vagon ministerialşi a procopsi pe Puiu Crăiniceanu nu putea fi considerată ca atare.In realitate, noua noastră grupare era un partid, în înţelesul autohtonal cuvântului cu un caracter personal pronunţat, format din foarte puţinioameni care credeau în capacitatea politică a lui Averescu, din cevamai mulţi care socoteau că vor putea folosi nemaipomenita lui popularitatepentru o schimbare radicală de regim şi din foarte mulţi caresperau un ghelir sau o procopseală de pe urma unei înjghebări politicecu vântul în spate. în momentul în care propusesem lui Averescu titulaturade „Ligă" nu o făcusem numai din oroare pentru cea de „partid",atât de terfelită: deşi nu mai aveam mari iluzji, deşi lipsurile însemnatemai sus începuseră deja să mi s§_SQr^r^ejaaiMŞ$J>£h^of:, nu pierdusemîncă toată nădejdea. Speram încă că se va găsi o mână de oamenidezinteresaţi destul de hotărâţi şi de pătrunşi ca să creeze o atmosferăîn jurul unei miraculoase popularităţi şi să împingă pe deţinătorulei, chiar fără voia lui, pe potecile nebătătorite spre ţelurile reale aleunei aşezări sociale primenite şi mai drepte. Făţărnicia, josnicia şi