Memorii vol.5.pdf

156 CONSTANTIN ARGETOIANUzice românul — şi se schimbase si cocoana. Boierul se schimbase întruatât că murise, iar văduva lui îşi pierduse cu totul cumpătul. Dupămoartea persanului se înapoiase la Roman şi se consacrase gospodăririifrumoasei sale averi. Alerga de dimineaţa până seara de la oraş la ţară,din Roman la Iaşi, din Iaşi în Bucureşti şi abia întoarsă începea dinnou. îmbrăcată ca o călugăriţă, fără să se fi călugărit niciodată, ascundeasub chitia, sub vălul şi sub rasa călugărească un suflet aprig şi neastâmpărat.Fără copii, fără vreun interes special pentru nimeni în jurulei, a căzut deodată cu dragostea pe Familia Regală, cum cade cloşca peouă şi n-a mai avut alt scop în viaţă decât să ajute pe Regină în toateîntreprinderile ei, iar prin testament în regulă şi-a lăsat toată avereaPrinţului Nicolae.Toţi aceşti caraghioşi erau indispensabili Reginei fiindcă îi domina,fiindcă erau toţi amorezaţi de dânsa şi se uitau în ochii ei să-i priceapăşi să-i execute dorinţele, fiindcă erau toţi cuceriţi şi cucernici, şi dresaţisă nu contrazică nici un cuvânt căzut din augustele sale buze.Evenimentele din primele luni ale anului împrăştiaseră pe toţi aceştiprieteni încercaţi — n-am enumerat mai sus decât pe cei mai de seamă 1— şi Regina ar fî rămas singură în braţele doamnelor sale de onoaredacă nu s-ar fi deschis, cam în aceeaşi vreme, înaintea ei, braţele viguroaseale colonelului Boyle^Cred că aventurierul canadian a fost singurulbărbat care a dominat, dar care a dominat complect, până la siderale,această nobilă şi mândră femeie. Ştirbei a avut o covârşitoare influenţăasupra ei, 4ar n-a dominat-o niciodată. Numai Boyle a făcutdintr-însa ce a vrut.Ori, şi în acest sentiment care s-a dezlănţuit asupra ei ca o vijelie,Regina a trecut în 1918 printr-o grea încercare. în iulie, pe când eraoaspetele Majestăţii Sale la Coţofeneşti, Boyle a fost doborât printr-ocongestie cerebrală, si era să moară. A trebuit constituţia lui de bivol casă scape nu numai de moarte, dar şi de paralizie, căci s-a vindecat încâteva luni şi un an mai târziu nimeni n-ar fi putut să-şi dea seama căomul acesta, dârz şi voinic, fusese la două degete de moarte. Regina1Printre prietenii încercaţi, dar nu şi caraghioşi, trebuie număraţi şi marchizul deNicolai (decorat cu „Mihai Viteazul") şi contele de Rochefort. Pe o treaptă mai josmedicii francezi de la Coţofeneşti; doctorii Devaux, Championniere, Venillet, Vandescalşi Ferrey-Roles.