Memorii vol.5.pdf

114 CONSTANTIN ARGETOIANUmeu părerile erau flotante, afară de Grigore Filipescu, dârz pentru abţinere.Matei Cantacuzino schimba după zile, şi declara că oricum s-ardecide, dânsul nu va candida, căci era sătul de vorbărie şi de Parlamente.Cei mai mulţi aşteptau cuvântul lui Averescu, ca să facă dupăplacul lui, căci „independenţă" a fost multă în Liga Poporului, de la început,de aia a şi ajuns aşa departe!Atitudinea lui Averescu a fost aşa cum mă aşteptam să fie, căci începusemsă pătrund până în adâncimea sufletului său. Generalul a fostodată mai mult — şi de câte ori era să mai fie — omul din seara de lacoana Nataliţa Vlădoianu, omul cu două feţe. Fiinţă complexă maimult în aparenţă decât în realitate, Averescu n-a avut pe lume decâtdouă patimi: femeile şi galoanele. Nu femeia, ci femeile — nu ambiţiamarilor înfăptuiri, ci galoanele. Pentru satisfacerea acestor două patimi,în serviciul cărora punea o inteligenţă, o şiretenie şi o forţă devoinţă incontestabile, era în stare să sacrifice orice, până şi convingerilepe care le avea şi pentru a ajunge la ţinta zilei să apuce orice cale.Drumuri piezişe, poteci ascunse, cotituri neaşteptate, nimic nu-1 oprea.Omul cel mai popular în ţara sa din Europa n-a avut nici un momentgândul să clădească, n-a urmărit decât postul de prim-ministru! Toateplanurile şi programele pe care le debita erau numai paradă, după cums-a văzut după ce a fost chemat la Guvern. Galoanele! Galoanele şi nimicmai mult. Le pierduse în armată prin nedibăcie, şi voia acum să lerecâştige în politică, prin toate felurile de dibăcie! înlocuit prin Marghilomanîn fruntea Guvernului de pace, trecuse de partea Aliaţilor şiluase poziţie hotărâtă împotriva nemţilor. Dacă după semnarea păcii dela Bucureşti (8 mai), sau chiar înainte, l-ar fi chemat Regele din nou laputere, ar fi trecut iarăşi, în cinci minute, de partea nemţilor, fără să segândească la ce se putea întâmpla peste câteva luni (şi s-a întâmplat!).Hrănea aceeaşi pasie pentru preşedinţia Consiliului de Miniştri şi pentrugaloane ca vrăjmaşul său de moarte, Marghiloman. Ca acesta era înstare să primească puterea oricând, de la oricine şi oricum.In asemenea condiţii, prima grijă a lui Averescu a fost să-şi păstrezetoate porţile deschise (nu se ştia, mai era şi damblaua şi asasinatulpolitic pe lume, şi Marghiloman n-ar fi putut fi înlocuit, la rândul lui,decât prin dânsul...) şi mai ales să nu închidă nici una. Pe de altă parte(dacă damblaua şi asasinatul politic nu şi-ar fi făcut datoria) candidaturalui trebuia pregătită şi pentru cazul, mai probabil, în care se va căutaun succesor lui Marghiloman, nu din cauza de deces fizic ci de deces