Memorii vol.5.pdf

MEMORII 89mele funcţii de „factotum" al Ligii îmi impusesem cea mai strictă disciplinăşi cea migăloasă atenţie ca să nu calc pe umbra omului bănuitorce purta pe umerii săi şi firma, şi panaşul şi norocul partidului nostru.Evitasem, până şi cu cei mai intimi, o judecată fie cât de anodină asuprafaptelor şi gesturilor sale — şi cât ar fi fost de spus! — de frica trăncănelilor:cunoşteam obiceiul românesc de a face dintr-un ou un bou.Atunci? Conştiinţa mea fiind împăcată, motivul afrontului nemeritatpe care-1 suferisem la Bacău trebuia căutat în afară de actele mele.Să fi fost la mijloc un stupid acces de gelozie? Era greu de presupus căun om atât de pătrunzător ca dânsul să nu-şi fi dat seama că de prietenanoastră comună mă legau numai sentimente de camarad, şi la urma urmelornu eram numai eu faţă de ea într-o situaţie ce ar fi putut da debănuit. Să fi fost invidie? Se poate. Avusesem de multe ori impresia —şi mai târziu am avut-o mult mai des — că Averescu nu-mi putea iertaînsuşirile de intuiţie politică, care îi lipseau cu totul, nici mistui superioritateafaţă de dânsul în anumite materii pe care era natural în calitateamea de civil, de fost diplomat şi de om politic să le cunosc maibine decât dânsul, militar ce-şi închinase viaţa problemelor de apărarenaţională. Fie una, fie alta, fapt este că din ziua nenorocitului conflictde la Bacău au intrat în joc acele imponderabile care fără să schimbefaţada relaţiilor între doi oameni pregătesc răfuielile devenite inevitabile,oricât ar amâna împrejurările scadenţa lor.înainte de a depăna mai departe firul amintirilor mele cu privire laLiga Poporului şi la evenimentele din vara anului 1918, cer voie cititorilorsă reviu puţin înapoi şi să consemnez aci informaţiile mele privitoarela deznodământul tragediei de la Odessa, una din paginile dureroaseale războiului nostru. Din nefericire pentru dânşii şi pentru mine,bătrânii mei părinţi au fost martorii şi câteodată victimele sălbaticelorevenimente pe care, deşi se desfăşurau în apropierea graniţelor noastre,n-am fost în măsură să le împiedicăm. Ţin de la dânşii mai toate însemnărilemele.Am povestit cum situaţia politică determinată de armistiţiul nostruprovizoriu şi de pretenţiile inamicului de a-1 transforma într-un definitivurmat de negocieri pentru pace mă pironise în Iaşi la sfârşitul lui1917 şi la începutul lui 1918. Nu-mi mai văzusem părinţii de trei luni şiproiectasem o vizită la Odessa de sărbători, pe care apoi am amânat-oîn ianuarie. întrevederea pe care o avusesem încă cu Averescu la Bacău