Memorii vol.5.pdf

64 CONSTANTIN ARGETOIANUforma Guvernul, Un general activ nu putea semna pacea..." Repetându-miaceste penibile cuvinte, privirea Iui Averescu se'ascuţise de tot,şi ochii lui se făcuseră răi, răi. „M-am reţinut de a da Regelui răspunul-£.e.care îl merita, şi m-am mulţumit să-i spui că, devreme ce mă autorizasa părăsesc armata înainte de încheierea păcii, cu toate dispoziţiilecontrare ale legilor noastre organice, îl rugam să mă considere din acelmoment ca demisionat. Regele a părut încântat şi mi-a strâns mânaclănţănind veşnicul lui da-da. M-am sculat şi am plecat. ^e_jăcătos!"Şi iată cum Ferdinand-le-Loyal a lăsat să plece din armată pe generalulcare luptase cu succes pe toate fronturile, pe organizatorul fără perecheal forţelor noastre refăcute, pe învingătorul de la Mărăşti! Nici o vorbăde recunoştinţă, nici o vorbă de regret nici o vorbă cât de banală demuIţumireLFăgăduise generalilor Reginei capul omului de la Bacău şiera voios ca lucrurile se aranjaseră mai lesne decât crezuse şi că scăpasede insistenţele cu care „familionul" îi amăra zilnic mesele şi orele deodihnă. Ce păcătos, vorba lui Averescu 1 .Generalul m-a pus apoi în curent cu planurile sale. Hotărâse să seînapoieze la B^au^jinde-şi avea toate lucrurije, şi să nu se mute dincasa atât de comodă pe care o ocupa până ce nu va găsi o locuinţă cuviincioaşjJa_Pjaţ^Njam{,unde voia să petreacă vara. La Iaşi, se mulţumisedeocamdată cu o cameră pe care Romulus Bolinţineanu i-o pusesela dispoziţie —Jmipreuna cu.„salonul — în apartamentul său dinstrada Tjuţujmy^botmbot cu distinsul om de Stat Alecu ConstantinescuPorcu. După ce mi-a mai vorbit câteva minute de una şi de alta,Averescu m-a poftit lângă el pe canapea, şi schimbând tonul mi-a spusapăsat: „Şijgum să vorbim politică^.."A început prin a-mi mărturisi că încă de la începutul războiuluihotărâse să seJahame în luptele politice. îndată după sfârşitul ostilităţi-* or - PpUtiga rru 1-a atras niciodată (vorbă să fie) dar mizeriile de care seizbise în toamna anului 1916, dezorganizarea generală pe care o constatasedueă primele înfrângeri, lipsa totală de pregătire pentru războice se dovedea în fiecare zi, l-au întărit în convingerea că numai oPoate că Averescu, dacă va da vreodată publicităţii această scenă, să o mai „arapjeze', de ruşinea lui Ferdinand, dacă nu de a lui. Am redat-o aci exact cum mi-a fostpovestită, proaspăţă-proaspătă, ca să rămâie pentru posteritate şi să servească la „corectarea"djţjrambicelorjŢlatiţudini prin care adulatori interesaţi au căutat să preamăreaşcăfigura unui Rege mediocru.