Memorii vol.5.pdf

178 CONSTANTIN ARGETOIANUscufund căutând într-o mahala de lângă gară căsuţa pe care „Domniţa",expulzată de la Doamna, o cumpărase, ca să petreacă iarna în apropiereageneralului. Acesta hotărâse într-adevăr şă nu părăsească vila Albimpână în primăvară. Venisem de la Iaşi cu coana Nataliţa Vlădoianuşi cu Chouche Ghica; ele trăseseră la Domniţa, iar eu am fost iarăşigăzduit la Averescu, dincolo de Bistriţa, umflată de ploi, repezită înclocote, furioasă şi ea de schimbarea vremurilor. Căci nu se isprăvisenumai cu vara, se isprăvise şi cu scurta epocă de glorie în care frumoasavale adăpostise visurile unui neam şi lăsase să se încurce şi să sedescurce în albia ei toate firele politicii româneşti. Priveliştea nu maiîmbrăţişa în acele ceasuri de toamnă înaintată şi tristă decât scheletulunui decor prăbuşit ca decorul unui teatru abandonat în care nici actorii,nici spectatorii nu se gândesc să se mai întoarcă.Am petrecut la Piatra două zile nesfârşite, consolându-mă dimineaţacu Thea şi fixând cu Averescu un program până la sfârşitul lui decembrie.Dânsul urma să rămâie în Moldova până după intrarea triumfalăa Regelui în Capitală — sau mai bine zis a lui Berthelot — şi să vieapoi şi dânsul la Bucureşti pentru campania electorală. Aceasta urmasă fie inaugurată în ziua de Sf. Nicolae (6 decemebrie) printr-un parastasîn amintirea lui Nicu Filipescu, continuată apoi printr-o serie de întruniriîn provincie şi terminată printr-o mare întrunire la Bucureşti, înajunul alegerilor. Aceste întruniri nu urmau să aibe loc decât în cazul încare alegerile rămâneau să se facă la începutul lui ianuarie, căci se vorbeadeja de amânarea lor. Cu sau fără întruniri şi alegeri, sosirea luiAverescu la Bucureşti a fost fixată pentru începutul lui decembrie, căciîn afară de alegeri, aveam de rezolvat problema organizaţiilor noastredin Muntenia, şi prin prezenţa generalului în Bucureşti voiam să pipăimşi pulsul popularităţii sale dincoace de Milcov, popularitate desprecare ni se spuneau minuni.înapoiat cu cocoanele mele la Iaşi — o noapte întreagă de drum defier, cu schimbare la Bacău pe ploaie, unde abia am putut caza în trenpe coana Nataliţa, pierdută printre oamenii ţineri şi sprinteni care acaparaufără ruşine toate locurile — am început să-mi fac rost pentru plecareadefinitivă din Moldova. O călătorie de la Iaşi la Bucureşti nu eralucru uşor în acea vreme. Plouase enorm, apele veniseră mari şi luaserăpodul peste Putna-Seacă, dacă nu mă înşel, aşa încât circulaţia trenurilorfusese oprită peste Mărăşeşti-Focşani. Trenurile erau îndreptate