Memorii vol.5.pdf

180 CONSTANTIN ARGETOIANUadaug că nenorocitul care „pontase" pe tabloul lui Czernin şi al luiKuhlmann n-a vorbit de la Iaşi până la Bucureşti, în afară de irigaţie şide drenaj, decât de „aliaţii noştri" — şi „aliaţii noştri" erau bineînţelesfrancezii şi englezii! Asta era Marghiloman. M-a mirat că n-a cerut sădefileze în capul trupelor, alături de generalul Berthelot, şi în locul luiAverescu!Am asistat la defilarea armatei biruitoare din tribuna în care fuse-0/ /A| ' sem rânduit, în faţa statuiei lui Mihai Viteazul, de la stânga cărora Regele,Regina, Prinţul Carol, generalul Berthelot şi generalul Prezan auprimit defilarea, călări cu toţii. Sosiseră cu toţii în fruntea trupelor, şide la Şosea până la Bulevard străbătuseră oraşul în mijlocul unui adevăratdelir de entuziasm, entuziasm care pe Bulevard a ajuns la paroxismulsău. Plângeau femeile, plângeau bărbaţii, plângeau copiii! Iertasemcu toţii toată meschinăria din spatele celor care păşeau în primulrând şi îi primeam ca simboluri ale visului împlinit, ca mărturii vii alevictoriei şi a Unirii tuturor românilor! Cine n-a trăit acele clipe nu-şipoate da seama de ce însemnează un popor fericit. N-am trăit, cu siguranţă,în întreaga mea viaţă minute mai înălţătoare...Mulţimea nu şi-a dat seama de lipsa omului către care mergeau toatenădejdile ei, căci a luat pe Găvănescu drept Averescu. Publicul bucureşteannu era într-adevăr familiarizat cu figura generalului, ştia,după foile ilustrate, că era un domn cu cioc cărunt şi cum cioc căruntavea şi Găvănescu, şi cum călărea în primul rând după Suverani, caaghiotant regal, confuzia a fost explicabilă. Mulţi se întrebau pentru ceAverescu nu era alături de Berthelot, şi întrebarea mi-a fost pusă pânăşi în tribuna oficială! Tot acestei confuzii i s-au datorat continuele strigătede „Trăiască Averescu" la trecerea lui Găvănescu, de la Arcul deTriumf şi până la Mihai Viteazul, strigăte care au trebuit să meargădrept la inimă Regelui şi Reginei şi mai ales generalului Berthelot! Dealtminteri trebuie să fiu drept: s-a strigat ..Trăiască Averescu". dar s-astrigat tot atât şi „Trăiască Regele", „Trăiască Regina", „Trăiască Berthelot",„Trăiască armata franceză".Adânc emoţionantă a fost toată defilarea, dar culmea emoţiei a fostdesigur atinsă când au trecut trupele franţuzeşti. Am uitat cu toţii totulşi toate, şi din toate inimile s-a ridicat un val nemărginit de recunoştinţăpentru această admirabilă armată franceză care dusese tot greul războiului,care izbutise în fine să îngenunche pe nemţi şi să ne redea nu