Memorii vol.5.pdf

86 CONSTANTIN ARGETOIANUcu, care pierduse o mână în război, un demagog dinamic şi deşănţat,sau lui Berea, profesor incolor şi inodor, şi sfârşise prin a o da lui Cantillidupă intervenţia mea. De Văgăunescu îmi era frică să nu încurcepe general, care îşi fixase domiciliul în Bacău sau alături la PiatraNeamţ, în cine ştie ce boroboaţe, iar Berea îmi părea prea lipsit de suprafaţa.De dinamismul lui Cantilli n-aveam nici o teamă, şi ca suprafaţăera un latifundiar pe lângă Berea. în numirea lui mai vedeam şi orăsplată pentru ajutorul pe care mi-1 dedese în anul procedent şi un prilejpentru dânsul să se impună prin sârguinţa cu care va organiza principalulfief averescan din Moldova. Din acest din urmă punct de vederem-am înşelat cu totul. Nu numai că prietenul meu Cantilli n-a făcutnimic timp de două luni, dar nici nu a mai răspuns la repetatele melescrisori. îimi era ruşine faţă de Averescu de protejatul meu.Am sfârşit prin a ruga pe general să convoace într-o zi la Bacău petoţi prietenii noştri, şi în această întrunire, la care urma să iau parte şieu, să se hotărască într-un fel sau în altul cu organizaţia locală. Spremirarea mea, Averescu a tot amânat convocarea cerută. îmi aminteamcă înghiţise cu greu numirea lui Cantilli şi mă aşteptam să-1 văd folosindcu grabă primul prilej pentru a-1 înlocui prin Berea sau Văgăunescu.Convocarea a fost în fine făcută, după alegerile din iunie şi întrunireaa avut loc în încăpătoarea casă a lui Cantilli, preşedinte nominal alunei organizaţii inexistente. Nu exista nici măcar pe hârtie, căci împuternicitulnostru nu constituise nici un comitet. La convocarea generaluluirăspunsese lume multă; era după împătrita lui alegere şi strălucitulsucces electoral — o lămurită indicaţie pentru viitor — sporise sensibilnumărul aderenţilor Ligii Poporului. Strâns cu uşa, amicul Cantillişi-a dat în fine poalele peste cap şi ne-a declarat că înţelesese să seînscrie în Ligă cu întreaga lui organizaţie conservatoare din Bacău, înbloc, cura făcuse şi A.C. Cuza, iar nu individual. Şmecherul încerca săjoace pe două tablouri, să-şi menţie organizaţia conservatoare intactă şiprin ea raporturile cu Take Ionescu, iar prin adeziunea, mai mult platonică,la Ligă să-şi asigure şi beneficiul şanselor lui Averescu.încercarea lui Cantilli ridica o chestiune de principiu foarte importantăce nu fusese până atunci formal tranşată, fiindcă nu fusese pusă,şi anume aceea dacă una sau mai multe organizaţii locale ale unei grupăripolitice se puteau înscrie în Ligă independent de hotărârea şi deatitutinea Centrului respectiv, în această privinţă. Chestiunea nu com-