12.07.2015 Views

Memorii vol.5.pdf

Memorii vol.5.pdf

Memorii vol.5.pdf

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

MEMORII 27pe care o juca, între patru ochi n-ar fi avut pentru ce să o joace. Şi cumincinosul ăsta trebuia eu să plec la drum? Abia ajuns la vagon, şisemnalul de plecare dat, m-am aruncat pe pat şi am început să plâng caun copil. Nu mai eram stăpân jae^neryitmei, supuşi de zece zile la încercăriprea dese. M-am gândit toată noaptea, şi dimineaţa eram aproapehotărât să o rup cu generalul după definitiva lichidare a Ministeruluinostru.Am retrecut frontul, mai de dimineaţă ca în precedentele mele călătorii,şi am evitat astfel dejunul lui Morgen la Focşani. O uşoară colaţiunemi-a fost servită în tren — pe la orele 2 am ajuns la Buftea şi deaci m-a luat un automobil şi m-a depus puţin înainte de ora 3 la Cotroceni,unde Kuhlmann mă aştepta, singur.De data asta Kuhlmann m-a primit cu rânjetul lui Czernin, în loculobişnuitului său surâs. Era furios. Avea capul omului care pierduse opartidă importantă. Nu pricepea de ce schimbarea de Guvern şi, dacăschimbarea trebuia, de ce Marghiloman? Ca român n-aveam nici un interessă-i dezvălui complotul Czernin_— Ferdinand — Ştirbei, căci laurma urmelor era în joc Dinastia şi neamţul se putea răzbuna de Czerninpe capul Regelui nostru, dar mi-am dat seama că-1 ghicise. Dacăi-aş mai fi spus că Averescu era accesibil la propunerea cu batalionulpe frontul de vest, cred că l-aş fi înnebunit de-a binelea. Dar convins,pe de o parte, că cearta dintre el şi Czemin s-ar fi spart tot pe spinareanoastră, şi hotărât, pe de alta, să nu ajut în nimic la „replatrajul" MinisteruluiAverescu, am tăcut chitic, ba chiar am comunicat amiculuiKuhlmann că, date fiind împrejurările, nu avusesem prilejul să transmitnimănui comunicarea pe care mi-o făcuse. „Vei putea face propuneri\m MjjrjgWk^mjgi?", i-am spus cu un surâs. „Lui Marghiloman? — mi-arăspuns el— ii en verra de raides, c'est nous quifaisons la guerre et lapaix, pas Ies Autrichiens!" Era o temă pe care o auzisem deja, dar pecare îi plăcea să o repete.înainte de a ne despărţi, m-a rugat — deşi îi declarasem că nu maiaveam calitate să negociez — să cer la Iaşi să nu se trimită la Bucureştidelegaţii basarabeni care voiau cu tot dinadinsul să vie să se amesteceîn tratativele păcii. îi oprisem deja odată din cauza unui protest trimisde Ucraina Puterilor Centrale 1 — dar acum oamenii de la Kiev se agi-1Vezi Anexa XVIII, p. 242.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!