Memorii vol.5.pdf

34 CONSTANTIN ARGETOIANUaşa se explică prezenţa pe listă a numelor unei serii de ofiţeri din jandarmerieşi aprovizionare din serviciul acelor lagăre — ofiţeri împotrivacărora personajul în chestiune voia să se răzbune. Un prost — căcinumai un prost putea să împerecheze pe Nicolae Iorga cu Nicolae Berindei,şi să facă din maiorul Angheleanu şi din papetarul Ionijiu_joivrăjmaşi periculoşi ai Imperiilor Centrale.Primind acest neaşteptat răspuns, l-am comunicat la Iaşi spre ştiinţăşi am însărcinat pe colonelul Mircescu să se ducă la Hranilovici şi să-1readucă la simţul realităţilor, informând despre acest demers şi pe Averescu.La Iaşi s-a făcut însă o vâlvă aproape tot atât de mare ca opt zileînainte cu Misiunea franceză. Averescu şi Argetoianu încercau să predeanemţilor pe patrioţii români! Şi şeau pe ei! Porcăria cu misiunileavusese cel puţin un scop, doborârea Ministerului Averescu — daracum şmecherii îşi văzuseră visul cu ochii, aveau un Minister Marghiloman,ce mai voiau de la noi?Aş fi putut să nu mă opresc asupra unor asemenea fleacuri şi să tratezcu cuvenitul dispreţ învinuirile ce mi se aduceau, dar pe de o partevoiam să termin cu cinste o însărcinare pe care mi-o luasem în spinare,iar pe de alta îmi era prea milă de bietul Take ca să-1 las pe mâinile luiMarghiloman. Am transmis la Iaşi ciudata telegramă a Comandamentuluiaustriac cu toate explicaţiile şi comentariile necesare şi am rugatpe generalul Hranilovici să treacă pe la mine. Ghicise pentru ce-1 chemasemşi s-a prezentat foarte jenat la Buftea. Primele lui cuvinte aufost ca să-mi explice că complectarea listei nu se făcuse din, iniţiativalui — primise ordine „de mai sus" şi trebuise să se supună. I-am dat săînţeleagă că de oriunde ar fi pornit ordinele, ele erau absurde fiindcănimeni nu putea fi expulzat din ţara sa, şi că, dacă era vorba de un şantajsau de o presiune, mişcarea era ratată căci niciodată un Brătianu sauvreunul din prietenii săi nu s-ar hotărî să plece de dragul lui Take Ionescuşi pentru a permite acestuia să treacă în Franţa. Dimpotrivă. Amatras de asemeni atenţia lui Hranilovici asupra faptului că oricât ar fipornit ordinele „de mai sus" semnătura lui era pe telegramă şi că pentruun candidat la postul de ministru la Bucureşti toată această afacereera rău venită şi putea să încurce lucrurile. Acest din urmă argument apărut să-1 impresioneze îndeosebi, şi mi-a făgăduit că va aranja ellucrurile „şi că în câteva zile Excelenţa Sa Dl. Take Ionescu va putea săplece liniştit".