Memorii vol.5.pdf

72 CONSTANTIN ARGETOIANU.ŞM ca posibil după fachejereajjăcii, mai ales dacă războiul se terminacum trebuia, adică prin victoria aliaţilor noştri. Era o prostie, căci seputea prevede de atunci că, chiar în caz de victorie, puterile Statelorbeligerante vor fi atât de sleite încât chestiunea cu împrumutul nu vamerge uşor. Solzii care acopereau^ ochii tuturor erau însă groşi şi nimenin-a relevat absurditatea alineatului în chestiune. Flata în numerara fost lăsată, în schimb criticii mei mi-au puricat toate celelalte propuneri,şi fiecare a venit cu ale lui.Generalul Averescu n-a făcut decât uşoare retuşări, Matei Cantacuzinoceva mai multe — acceptabile şi unele şi altele, Cuza însă a venitjşu_un text nou. Textul lui Cuza parafraza de multe ori pe al meu, alteorise îndepărta sensibil de dânsul, câteodată în fine introducea noţiuninoi, menite să încetăţenească postulate naţionaliste şi antisemite pe caremarea majoritate a poporului nostru nu le mistuise~uîcă. ReprezentanţiiPartidului Muncii aveau bineînţeles şi ei pretenţia să introducă înprogramul Ligii principiile fără de care nu ieşeau din casă şi pe care lejmpramutaseră de peste Nistru, odată cu bluzele căcănii şi cu cizmelede iuft..Vii.şi nesfârşite discuţii s-au încins astfel în jurul leagănului LigiiPoporului, în aşteptarea fătului. Ne adunam când la Cuza, când la MateiCantacuzino şi fiecare îşi depăna crezurile politice şi sociale. Cuja_ ,. ^kgJLde doua ori cât toţi ceilalţi la un loc, pregătise chiar un programîntreg şi-1 mai am şi azi printre hârtiile mele, scris în întregime de mânaIui, cu glose şi cu corecturi introduse de pe urma discuţiilor noastreaproape zilnice. Conul Matei, care se mulţumise să dea o formă mai juridicăcâtorva din propunerile mele (ui special în paragraful referitor lareforma agrara) asculta cu indiferenţă formulele unuia sau altuia şi nuse amesteca în discuţie decât ca să contrazică pe Cuza. Răsturnat într-unjeţ, picior peste picior şi bătând ritmic măsura, conu' Matei — distrat— nu prindea decât un cuvânt sau două din câte spunea Cuza, şi searunca pe ele. Cuza protesta, explica şi într-o avalanşă de „Pardon,mon cher" şi de „taisez-vous, Couza!" vorbeau amândoi deodată, unulserios, celălalt glumind. Câteodată se supărau, gluma înceta şi se luaude scurt. Intre aceşti doi oameni, binecrescuţi însă, adevărate tipuri demari seniori, discuţia nu degenera niciodată şi nu ajungea nici la trivialităţi,nici la invective.