Memorii vol.5.pdf

MEMORII 63în străduinţa lui de a se urca pe cal, să nu sară dincolo de el. O deplinălămurire în această privinţă era necesară între dânsul şi mine căci nuaveam cea mai mică pornire să mă pun în slujba ,,panaşului" său, cidimpotrivă urmăream să pun panaşul lui în serviciul cauzei căreia mădevotasem.4) Un ultim punct asupra căruia trebuia să mă înţeleg cu generalulînainte de a păşi împreună mai departe, dar asupra căruia ştiam dinaintecă nu voi întâmpina dificultăţi, era un punct de ordin etic^ Oricât ar finăruit înscăunarea Guvernului Marghiloman şansele unei trageri la răspunderea celor vinovaţi de dezastrele noastre, mă angajasem prea multpe această cale ca să renunţ la lupta până la capăt, oricare ar fi fost sorţiiizbândei. Stabilirea răspunderilor şi sancţiunilor, trebuia neapăratsă apară ca un capitol de frunte al programului grupării noastre şi nimenin-ar fi putut concepe în martie 1918 o acţiune politică ce n-ar fiavut la baza ei această operaţie de asanare morală.înarmat cu fiţuica mea m-am dus la Averescu. L-am găsit într-o starede seninătate neaşteptată după toate umilinţele prin care trecuse.N-am putut să-mi dau seama dacă era candoare sau stăpânire de sine,căci faţă de un om cu o putere de disimulare ca a lui, orice încercare depătrundere în adâncul sufletului era zadarnică. Bineînţeles că nu i-ammai spus nimic despre destăinuirea pe care mi-o făcuse Mircescu laBuftea, şi bine am făcut. Convins că nu ştiam nimic despre suprema luiîncercare de a se agăţa de putere prin protecţia lui Mackensen, a începutprin a mă felicita şi prin a se felicita că scăpasem cu faţa curată deneplăcuta sarcină pe care primisem să o ducem la bun sfârşit, fără voianoastră şi numai din devotament pentru Tară şi pentru Coroană*. Mi-aanunţat apoi că-şi dedese demisia din armată. Nu ştiu cum va prezentael această demisie, dacă cumva îşi va publica amintirile — iată însăcum mi-a povestit-o mie: ,....după toate aceste explicaţii încurcate 1 .Regele m-a întrebat: ei, acum ai să faci politică? — Da, Sire, după încheiereapăcii, îmi voi da djmişja_djnjumatîy^yoi Lfa«_goliţic^ă. —Cum?, m-a întrerupt Regele, după încheierea păcii? Eu am consideratcă ţi-ai dat demisia în momentul în care ai primit însărcinarea de a1Averescu se prezentase Regelui ca prim-ministru demisionat, să-şi ia rămas bunşi Regele îi îngânase tot felul de argumente (afară de cele adevărate) ca să-i dovedeascănecesitatea în care se aflase să cheme pe Marghiloman.