Memorii vol.5.pdf

MEMORII 21Averescu s-a declarat de acord cu noi, şi demisia a fost hotărâtă.Numai că acordul lui Averescu era mai mult aparent decât real. Vulpoiulşiret era convins că lucrurile nu se vor termina cu demisia lui. începusesă-şi dea seama de rolul pe care-1 jucaseră Randa şi Czernin închemarea lui Marghiloman, ştia prin mine, prin Mircescu şi prin Ressel căMackensen şi Kuhlmann îl preferau pe el, şi chiar că nu voiau deloc peMarghiloman, şi-şi imagina că va putea încă dejuca planul Camarilei, şică până în cele din urmă demisia lui nu va fi primită. Avea el mijloacesă torpileze formula Marghiloman, la Bucureşti 1 . Aşa credea cel puţin,şiretul nostru preşedinte, dar erau alţii mai şireţi decât dânsul — din fericire.Pentru noi, important era că se hotărâse demisia. Averescu s-a şiprezentat cu dânsa la Rege după Consiliu, şi Majestatea Sa i-a declaratcă va aviza, rugându-1 să gireze mai departe afacerile până se va lua ohotărâre. Căci hotărârea depindea de răspunsul lui Marghiloman.Zilele de luni 26 februarie şi de marţi 27 februarie au fost zile demari fierberi la Iaşi, îndată ce s-a aflat despre sosirea lui Marghilomanşi despre demisia Guvernului. Eventualitatea unui Guvern Marghilomana fost primită cu consternare^ ca o inutilă umilire şi ca o înjosire şimai mare în faţa inamicului. Adversarii Ministerului Averescu se ridicaserăca atare împotriva noastră fiindcă nu voiseră nici un contact cuinamicul, nici o negociere cu el. Faţă de un Guvern Marghiloman, toţiaceşti intransigenţi au început să regrete însă Guvernul Averescu şi săse căiască de opoziţia ce-i făcuseră. Aşa au fost takiştii, tot aşa şi foştiifilipescani; aşa au început să mârâie cercurile ofiţereşti.Din punctul de vedere al intereselor superioare naţionale GuvernulMarghiloman a fost o mare greşeală nu numai fiindcă ne-a împiedicatsă ne prezentăm cu demnitate în faţa atotputerniciei cotropitorilor, darşi fiindcă a săpat imediat un abis între români şi a dat astfel loc la aceleoribile disonanţe morale care s-au produs în Parlamentul din 1918, şial căror ecou a ajuns până în Occident, îngreunând în 1919 poziţianoastră, în faţa'Conferinţei Păcii. Marghilomanişti erau foarte puţiniJa.Iaşi şi în teritoriul liber, aşa încât chemarea lui Marghiloman la puterea determinat o adevărată invazie a Moldovei cu consecinţe mult maigrave în împărţirea oamenilor în două tabere decât ar fi fost o invazie ainamicului însuşi. _1Socotea între altele pe Mircescu ca omul său. S-a spus că Mircescu a lucrat pelângă Mackensen în favoarea lui Marghiloman. Nu cred.