Memorii vol.5.pdf

52 CONSTANTIN ARGETOIANUBasarabia!" Toate acestea s-au uitat de mult: cine-şi mai reaminteştede durerea şi de ruşinea noastră la citirea acestor nesăbuite cuvinte!România Mare ne-a răsplătit de umilinţele îndurate în acele clipe deamărăciune; dar e bine ca şi generaţiile mai noi să afle pe unde am fostsiliţi să trecem sau, dacă o ştiu, să-şi mai aducă aminte de încercărilenoastre. Poate să vie şi rândul lor — şi de va veni să nu-şi piardă nădejdea,cum n-am pierdut-o nici noi.Insistenţa mea asupra acestor războieli perimate cu Marghiloman şicu oamenii săi nu-şi are obârşia numai în amintirea emoţiilor prin caream trecut atunci, ea este justificată şi prin faptul că nenorocita stare despirit a guvernanţilor din acele vremuri a lăsat o urmă adâncă în alcătuireaulterioara a României întregite. Criminala străduinţă, întemeiatănumai pe vederile unui strâmt politicianism, şi care a împins pe Marghilomansă-şi creeze cu orice preţ„succese", 1-a dus la o totală sabotarea Unirii noastre cu Basarabia, care s-a săvârşit în cele mai deplorabilecondiţii. Totul s-a făcut la repezeală, oricum, numai să se facă.Trebuia Şefului „un succes", un eveniment luminos pe care să-1 opunăîntunecatelor pertractări de la Bucureşti, şi îi trebuia repede ca să poatăbate toba, să-şi facă o aureolă cu care să orbească lumea şi să o aducăsă mai uite de jalea condiţiilor de pace: formalităţile Unirii se cereausfârşite înainte de semnarea tratatului cu Puterile Centrale. Până a murit,dar mai ales cât a stat la putere, Marghiloman ne-a fost prezentat departizanii lui ca omul care ne-a dat Basarabia; în realitate el şi Guvernullui n-au contribuit cu nimic la alipirea ţinutului de peste Prut, şi singuraurmă lăsata în desfăşurarea evenimentelor de şeful PartiduluiConservator, a fost anarhizarea celei mai smerite şi rânduite provinciidin câte urmau să alcătuiască România Mare.Virtual, Basarabia s-a unit cu .Ţara Româneasca în momentul încare s-a despărţit de Rusia Sovietică şi s-a constituit în RepublicăAutonomă Moldovenească. Aşa cum era alcătuită, cu pătura ei ruralăîn mare majoritate românească, dar nedeşteptată încă la viaţa politică,cu coloniştii ei germani indiferenţi faţă de revoluţiile istorice,, cu cangrenajyjidqveasca,care se întinsese ca o pecingine peste oraşe şi pestetârguri, cu pleava ei de prăşeni de toate neamurile, nepregătiţi pentru oviaţă autonomă — Basarabia, redusă ca mijloace autohtone de organizaţie,de trai şi de propăşire, nu putea aspira la o viaţă independentă pecare nimic n-o justifica, şi de vreme ce se despărţise de Rusia nu putea