Memorii vol.5.pdf

MEMORII 135Saint-Aulaire „nu circula însă fluidul", după expresia Regelui Ferdinand.Apropierea de general nu se putea face decât prin mine, îndrăznescsă adaug că la aceste consideraţiuni de ordin politic se adăugau altelede ordin personal: cu Saint-Aulaire şi cu Tavernier mă legau şi legăturileunei culturi literare şi istorice aproape identice şi acel „tourd'esprit" pe care proştii mi l-au invidiat o viaţă întreagă şi pe care niciadversarii mei cei mai de rea credinţa nu mi l-au negat. Câte n-am pusla cale cu Saint-Aulaire, cu Tavernier, cu Lafont, în nenumăratele dejunuripe care le-am luat împreună la Legaţia Franţei şi la popota 1dinstrada Lăţescu nr.3 bis! Dacă din câte am pus atunci la cale s-a realizatceva abia în primăvara anului 1920, n-a fost vina lui Saint-Aulaire,nici a mea: ne făcusem socotelile fără colonelul Ştirbei Barbu, din iată- jcui regal.Spun toate acestea fiindcă după război, în ferocitatea luptelor noastrepolitice, s-a mai creat o legendă împotriva mea, anume că, după cefăcusem parte din Ministerul Averescu din ianuarie 1918, trecusem cuarme şi cu bagaje în lagărul nemţilor! Aproape că să mă facă trădătorde ţară din cauza semnăturii pe care o dedesem la Buftea! Am lămuritla locul său, în aceste Amintiri, în ce condiţii m-am dus la Buftea şi cucât de strânsă inimă am semnat actul capitulării noastre. Saint-Aulairem-a priceput atunci şi am povestit-o. Dar fiindcă s-ar fi putut crede căatitudinea ministrului Franţei, şi a celorlalţi francezi, fusese oarecumsilită faţă de mine — am ţinut să arăt că m-am bucurat de prietenia lor,şi încă accentuată, în momente în care nimic nu-i silea să mi-o arate.Cincisprezece ani mai târziu, prietenul meu Pangal mi-a raportat căîntr-o audienţă la Regele Carol al II-lea, acesta i-ar fi exprimat regretulcă nu mă poate decora cu cordonul Ordinului „Ferdinand" din cauzaactului de la Buftea. .O panglică mai mult sau mai puţin îmi era indiferentă,dar mărturisesc că m-a durut să văd pe Regele meu influenţat deinfamele calomnii răspândite de vrăjmaşii mei — fără să mai subliniezlipsa de logică între colanul aceluiaşi ordin conferit lui Averescu şicordonul refuzat mie... După cum se vedea, Saint-Aulaire şi colaboratoriimei aveau o mai bună părere despre mine decât Regele Carol, carepentru o dată a vrut să fie „mai catolic ca Papa".1Popota Misiunii franceze, menţinută şi după plecarea acesteia, pentru cei câţivaofiţeri şi civili rămaşi.