Memorii vol.5.pdf

MEMORII 65schimbare radicală de regim politic — oricare ar fi fost de altminterisoarta războiului — putea sa asigure în viitor existenţa Statului român.O asemenea schimbare nu putea fi încercată însă atât timp cât toateputerile naţiunii trebuiau concentrate împotriva duşmanului din afară.„Şi iată de ce — zicea dânsul 1 ,— n-am aprobat mişcarea dvs. din primăvaratrecută, şi n-am putut să-i dau nici un concurs, oricât de simpaticămi-ar fi fost". Trebuia aşteptată pacea, dar odată aceasta încheiată„era o datorie imperativă pentru orice român să intre în luptă pentrusalvarea morală a poporului". Acestei lupte, dânsul era hotărât să-i închineultimele sale puteri, fie ca conducător al mişcării, dacă se va socotică însuşirile sale corespund unui asemenea post de încredere, fieca simplu soldat dacă se va găsi unul mai destoinic decât dânsul. Şifiindcă împrejurările l-au liberat de „gherpcul" miliţiei mai devremedecât credea, era gata să înceapă şi să organizeze acţiunea chiar înainteatermenului ce şi-1 pusese, adică înaintea încheierii păcii.— D-ta ce zici?" Am „zis" că eram încântat de hotărârea pe care oluase, că eram gata să-i dau tot concursul şi că lumea aştepta formareaunei noi grupări politice ca o reacţie împotriva tuturor fărădelegilor^tuturor greşelilor şi tuturor uşurinţelor comise de partidele existente.Că o asemenea formaţiune nouă putea să se sprijine nu numai pe toatăintelectualitatea dezamăgită dar şi pe masele populare pe care sufragiuluniversal le va introduce în viaţa noastră politică, şi că nimeni nu puteareuşi mai bine decât dânsul să canalizeze curentele de idei şi de sentimentepornite din tranşee. _Discutând asupra acestor curente am avut plăcerea să constat unacord perfect asupra tuturor ideilor cuprinse în cele patru puncte notatemai sus. La oroarea mea şi a tuturor de denumirea de „partid", Averescua mai adăugat două argumente în favoarea titulaturii de „ligă" —unul de principiu, şi anume că gruparea noastră trebuia organizată pentruo durată limitată, în vederea unui scop de atins, şi odată acest scopatins să se dizolve —altul de ordin oportunist (şi discutabil), fiindcă oligă ar fi permis şi lui Cuza (pentru care se ambalase) şi celor din PartidulMuncii (pe care-i socotea oameni de viitor!) să vie cu noi fără să-şilichideze partidele şi fără să renunţe la programul lor special, pe care arUitând că în mai 1917 vorbise altfel.