Memorii vol.5.pdf

MEMORII 113meu, căci intrând în Ligă pentru urmărirea anumitor scopuri, n-am renunţatnici la convingerile, nici la politica mea".N-am cunoscut om mai plin de contradicţii ca A.C^Cuza. Discuţiilecu dânsul erau grele, căci era încăpăţânat ca un catâr, dar plăcute fiindcăera la vorbă de o nemaipomenită curtenie, în Cameră, în focul dis- ^4S|2^cutiei lăsa câteodată să cadă de la înălţimea tribunei cuvinte aproape {WV 7 *jignitoare prin ascuţişul lor; în discuţiile intime, mai ales între patruochi evita până şi o ^luzie la ce ştia,că putea fi neplăcut contrazicătorilorsăi. Convins — de câte ori nu mi-a spus-o — că în politică nici oacţiune particulară nu poate reuşi decât într-un cadru general, a nesocotit,cât a lucrat cu noi, această convingere, şi şi-a bătut regulat joc deplanurile noastre de ordin mai general ca să obţie o imediată satisfacerede amor propriu pe micul câmp al patimei sale,. Naţionalist înfocat,xenofob ireductibil, nu putea discuta decât pe franţuzeşte şi cum tepTîndea: „Mais mon cher, c'est pas possible..." Româneasca era pentrutribună, în cabinetul său de lucru domnea franţuzeasca, pe care o duceacu dânsul, oriunde mergea. în public mânca câte un jidan la fiecare _sfert de ceas, în particular n-ar fi fost în stare să vorbească unui ovreifără cea mai desăvârşită politeţe.Autoritatea lui Cuza era mai mult de ordin moral decât de ordin in-1_telectual. Viaţa lui cinstită, lipsa oricărui compromis sau oricăror tran- £m&(Âm,,zacţii în urmărirea unor situaţii sau unor beneficii după care n-a alergat Q(pfiC"v0^niciodată, întregul său aspect de om cumsecade şi binecrescut— impu- vp 0M*'neau mai mult decât mintea şi cultura lui. Nu că n-ar fi avut minte şi jfc Wfrllcultură, dar mintea lui era otrăvită şi proiecta asupra tuturor obiectelor %,ij fao lumină falsă care plictisea repede, cu atât mai mult că o simţeai implacabilăşi de neînlăturat — iar cultura sa era mărginită, şi mărginităparcă dinadins de frică să nu distrugă temeliile pe care clădise copilăreascaideologie căreia se închina şi cu care se identificase. Ultimacontradicţie, în fine: acest înverşunat antisemit, care în realitate nu eraCuza ci Şereală 1 . avea sânge ovreiesc în vinele sale.în jurul lui Cuza erau toţi cuzistii, şi cel mai guraliv dintre ei, Ion j\ ,Zelea-Codreanu, un profesor demobilizat de la Huşi, un tip simpatic, ^^i wcu vorba apăsată, care voia şi el să candideze în ruptul capului. în jurul rarjU)\i11Toţi moldovenii cunoscători ai vechilor familii locale mi-au afirmat că A.C.Cuza era fiul unui anvuniţ jŞercală, vechil la un Cuza şi că acest Cuza ar fi adoptat pefiul lui Şereală, a cărui mamă era ovreică.t