Memorii vol.5.pdf

MEMORII 55Urmând să se constituie un comitet central de organizare pentru întreagaprovincie, bătrânul dascaLAlexandri 1 , împuternicitul Ligii, ne-apoftit, pe general şi pe mine, la Chişinău. Pe vremea aceea nu se călătoreacu uşurinţă, ci numai cu voia stăpânirii; trebuie să recunosc căGuvernul a fost foarte amabil faţă de noi în acea împrejurare şi ne-apus la dispoziţie un vagon ministerial. Am ghicit mâna lui Mitilineucare voia probabil să ne răsplătească trecutele noastre atenţii faţă dedânsul. Primiţi aproape oficial în garaj^hisjnau unde toţi ofiţerii superioriieşiseră înaintea generalului care-i comandase în timpul războiului,prezenţa lui Averescu a răscojit tot oraşul.După o consfătuire — întrunire în curtea umbroasă din dosul şcoliiunde locuia Alexandri (era într-o duminică şi şcoala era liberă) ne-amdus la o şedinţă solemnă a Sfatului Ţării, ţinută dinadins în cinstea generaluluişi la care fusesem poftiţi. Nu mai ştiu cine prezida, dar nu eraInculeţ. Au luat pe rând cuvântul câţiva deputaţi, ţin minte că întâi avorbit Halippa. apoi Crihan — amândoi pe româneşte — cel de al doileamai greu — şi după ei câţiva domni mult mai familiarizaţi cu cuvântul,djULgare; au vorbit ruseşte. S-a sculat în fine Averescu, şi a mulţumittuturor. La sfârşitul cuvântării sale a adresat şi câteva cuvinte pe.rmeşţe celor care-1 salutaseră în această limbă. Când a început generalulsă vprbească pe ruseşte, toată sala s-a sculat în picioare şi de undepână atunci atmosfera fusese destul de rece, aplauzele şi uralele au izbucnitdin toate părţile. Dintr-o dată, popularitatea gen^ejâMuiAvgrgSjcua pătruns şi în Sfatul Ţării. Dar mie mi s-a strâns inima. Mă întrebamce s-ar fi întâmplat dacă într-o adunare populară întrunită la Clujsau la Sibiu, un general român ar fi vorbit ungureşte...1Alexandri, institutor la o şcoală românească din Chişinău, era o figură foarte simpaticăşi un om cumsecade, dar cam obosit şi şovăitor în hotărârile sale. Cu barbă şi cupăr alb şi cu ochi albaştri reamintea mult înfăţişarea lui Victor Hugo, bătrân, dar asemănareanu mergea mai departe. Naţionalist înfocat, dar lipsit de orice şiretenie, rămăseseafară de Sfatul Tării. în care pătrunseseră numai yrnecherii. încântat de primireace-i făcuse Averescu la Iaşi se pusese în serviciul Ligii Poporului şi a rămas multă vremeîn fruntea organizaţiilor din Basarabia. Fire şovăitoare însă, şi cam sclerozat la creier,a fost atras si de curentul ţărănist, mai ales după venirea Guvernului Vaida la putere,şi în cele din urmă şi-a terminat cariera ca senator în Parlamentul ales de GuvernulAverescu în 1920. în 1918, a avut să lupte şi cu concurenţa unui fost căpitan Dimiţriu,.un escroc care învârtise capul lui Averescu (la început era uşor de învârtit în politică),trimiţându-i memorii după memorii din Basarabia. Dimiţriu solicitase delegaţia pentruorganizarea Ligii peste Prut (prin iunie-iulie şi august). Averescu era cât pe aci să odea. Dacă nu puneam eu piciorul în prag, o şi da.ttau&Jmfa)•uS