Memorii vol.5.pdf

MEMORII 147De la Iaşi, şoseaua numai hopuri şi povârnişuri, pornea de la barieraPăcurarilor spre Cucuteni, şi printre oseminte de cai şi de vite răzleţe,se îndrepta spre Podul Iloaiei şi spre Târgu Frumos. Pârloagele ţineaucât vedeam cu ochii până la coamele dealurilor, şi pârlite de arşiţă seîntindeau ca covoare cafenii de păr de cămilă, vechi şi uzate şi numaigăuri, prin care ieşeau din pământ trunchiuri trăsnite, bolovani câtomul, câte o dărâmătură de casă sau câte o fântână uitată de Dumnezeuşi părăsită de oameni. Osăriile de pe marginea drumului încheiau celedouă covoare, pe dreapta şi pe stânga, cu un chenar alb de semne neînţelese,cel puţin pentru trecătorii grăbiţi. întreaga privelişte îmi aduceaaminte sărăcia, sterilitatea şi sălbăticia dealurilor Rumeliei, dintreStambul şi Adrianopol — .. .nu lipseau decât fesurile roşii pe capul troglodiţilorpe care îi întâlneam.La câţiva kilometri după Târgu Frumos (pe care l-ar fi botezat maibine Târgul Puchios), intram în rai. De la Strunga în sus, un codru detoată frumuseţea adăpostea serpentinele şoselei şi îmbrăca dealul pânădeasupra Miclăuşenilor. Medievalul castel în care se ascundeau cadouă cucuvele văduva 1şi fataMui Sturdza Miclăuşanu rămânea pestânga înăbuşit într-o vale, iar şoseaua cobora în câteva curbe mlădioasespre podul Şiretului şi lunca Mirceştilor. în locul parfumuluiaproape sufocant al florilor de cireşi amari, ce formau alee de la Strungapână în jos de Miclăuşeni. şi care mă îmbătase în primăvara precedentă— toate miresmele plaiurilor şi văilor îşi dădeau mâna şi-mi ieşeauîn cale ca să-mi ureze şi să-mi încânte mersul. Şiretul cu apele luirepezi şi încă limpezi, lunca cântată de Alecsandri, sau cât mai rămăsesedin ea, apoi bogăţia lânurilor spre Roman sau spreJPiaţra-Neamţ, prinTupilaţi şi Girov, arborii seculari pe la răscruci, bucuria turmelor şi linişteaoamenilor — toate erau pentru mine scăpatul din mocirlosul ţarcal Iaşilor şi din dramele Istoriei, prilej de netulburată împăcare cu viaţa.Prin câte locuri n-am călcat, dar din toate, trei sunt legate de amintirilecele mai scumpe: Geoseni, Rosnovul şi Doamna (lângă Piatra).Geoseni era moşia doamnei Alice Jurgea-Negrileşti, născută Strat,soţia prietenului nostru, al tuturor, Petruş 3 . Dintr-o primă căsătorie cuun Lecca a avut trei băieţi stricaţi şi pe simpatica Lauretta. căsătorita cu1Fiica mai mare a lui Ion Ghica.2Văduva lui Şerban Cantacuzino, fiul pelagros al Nababului.3Pătruş Jurgea Negrileşti este tatăl talentatei Georgeta Cancicov şi a altor trei nimfemai puţin talentate dar tot atât de zvăpăiate.