Memorii vol.5.pdf

206 CONSTANTIN ARGETOIANUun fel de reacţie a opiniei publice, nici chiar atât cât s-ar fi putut cu cenzura şicu starea de asediu. Ejjie_cred desigur atât de corupţi încât răul nu ne maiimpresionează — şi. nu numai că nu suntem în stare să aplicăm sancţiuni darnici măcar nu mai avem putere să le dorim şi să arătăm că le dorim. O asemeneaidee despre noi ar putea să ne facă mult rău. Am putea fi consideraţi ca unpopor pe care nu se poate pune nici un temei, şi care nu prezintă deci nici unbi}\ U^! ' nteres msocotelile politicii mondiale. Iată de ce, acum, în pragul marilor prefacerieuropene mai mult ca oricând, este pentru noi o datorie supremă de•^patriotism să ne mişcăm şi să arătăm tuturor că poporul românesc nu e rău, căe numai rău reprezentat de acei ce au luat cu de la sine putere sarcina de a-1,, Reprezenta. Am zis cu de la sine putere, fiindă cu modul cum se fac la noi alegerile,Guvernele nu sunt expresia voinţei populare, ci expresia voinţei regale..Guvernele noastre vin la putere fiindcă le cheamă Regele, nu fiindcă le indică~>arlamentele ca expresie a voinţei naţionale. Iar odată chemate la putere deCoroană, Guvernele fac alegerile aşa încât întotdeauna au majorităţi. Nu s-avăzut la noi niciodată un Guvern nou care să guverneze cu un Parlamentvechi. Fiecare Guvern vine cu Parlamentul lui care nu este decât un singur biroude înregistrare, şi rămâne la putere atât, dar exact atât, cât binevoieşte să-1ţină Regele. Parlamentul nu joacă în această privinţă absolut nici un rol.Şi cu aceasta atingem cauza profundă a tuturor relelor de care suferim.Aici, în această parodie ridicolă a regimului suveranităţii naţionale stă viciulradical al vieţii noastre politice. De aci trebuie să pornim în toate încercărilenoastre de îndreptare.Noi nu avem o viaţă constituţională. Sub aparenţa libertăţilor pe care ni legarantează o Constituţie din cele mai înaintate, suntem în realitate supuşi unuiregim autocratic din cele mai odioase. Căci n-avem măcar nici despotismulunui şef de Stat; avem numai despotismul şefilor de partid — care e cu multmai rău. Am zis mai sus^ă^Guyemele, la noi, vin Ia putere fiindcă le cheamăRegele, şi rămân la putere cât yoieşjşe_el. S-ar părea deci că la noi Regele etotul. E însă numai o aparenţă înşelătoare. Politicienii noştri s-au grupat înasociaţii, sistematic şi solidar organizate, al căror scop nemărturisit — exploatareafoloaselor puterii — se ascunde sub titluri pompoase, şi prin tăria pe carele-o dau aceste aşa numite partide, smulg Regelui Guvernul. Un fruntaş alvieţii noastre politice, care dacă era conservator nu era mai puţin demagog, aspus odată un cuvânt puţin parlamentar dar foarte plastic: „Neamţul ştie deJifiă"- Neamţul era Regele Carol I. Şi într-adevăr răposatul Suveran îşi rezervarespectul lui constituţional pentru partidele puţin scrupuloase în alegereamijloacelor cu care dau asalt puterii, oricare ar fi fost altfel valoarea lor; celorlalte,dacă se întâmpla să exişte^nu le acorda nici o atenţie. Am zis dacă se întâmplasă existe, căci, ca să nu aibe greutatea alegerii, care ar fi putut să fie