Memorii vol.5.pdf

130 CONSTANTIN ARGETOIANUrali, prezidată de Coandă, s-a pronunţat numai asupra eliberării condamnatului;revizuirea procesului a avut loc mai târziu, la Bucureşti.O altă chestiune care îndârjise foarte mult opinia publică împotrivaGuvernului a fost faimoasa chestiune a muncii obligatorii sau silnice, oidee de geniu a lui Garoflid. Luptele de la Mărăşeşti cu nesiguranţa zileiurmătoare, fluxurile şi refluxurile de ruşi şi de nemţi in_Bu&oyina cuveşnica ameninţare a graniţei noastre — influenţaseră foarte mult înrău culturile de toamnă din 1917, în sudul şi în nordul Moldovei. Laaceste cauze, ca să zic aşa, de ordin extern se mai adăugau şi altele, deordin intern: istovirea oamenilor şi vitelor prin boli, molimă şi rechiziţii,teama de trupele ruseşti bolşevizate care ameninţau să distrugă totîn retragerea lor şi, de ce să nu o spunem, frica de rechiziţii şi, pe deasupratuturor, anarhia mizeriei. Toate la un loc împinseseră la părăsireaunei bune părţi a ogoarelor, care rămaseră pârloagă căci din puţinii carerămăseseră, mulţi nu voiau să muncească şi să se trudească pentrualţii, poate pentru vrăjmaşii ţării.în loc să aştepte ca aceasta tulburare a muncilor agricole datoritărăzboiului, să se îndrepte de la sine odată cu pacea. Guvernul Marghiloman,socotind că toate s-au sfârşit, şi încurajat şi de măsurile drasticeluate de autorităţile inamice în teritoriul ocupat, a hotărât după îndemnullui Garoflid introducerea muncii silite la câmp.Garoflid, căruia Dumnezeu îi dăruise multe însuşiri bune şi inteligenţă,era cu totul lipsit de tact, şi o dovedise şi în scurtul nostru Ministerdin ianuarie. Marghiloman, pripit ca întotdeauna, s-a luat după dânsulşi şi-a pus lumea în cap. De fapt, au fost mai mult urlete la sate şi„discuţii" în oraşe, căci decretul n-a putut fi aplicat. Aşa încât, în celedin urmă, Guvernul a rămas numai cu ponosul.Odios din prima zi fiind numit din porunca inamicului, GuvernulMarghiloman a ajuns astfel la deschiderea Camerelor sale încărcat şicu mai mult dispreţ, din cauza pactizării cu dezertorii războiului şi cutrădătorii neamului — şi cu mai multă ură la sate din cauza constrângeriila munca forţată.Ca să fie atmosferă — şi ce atmosferă, nenorociţii de ei! — scribiiregimului publicaseră în preziua deschiderii Parlamentului, cu literegroase, în Steagul, următoarea manşetă: