Memorii vol.5.pdf

84 CONSTANTIN ARGETOIANUpe general, dar pe mine m-a încântat: cântărisem omul, cu care trebuiasă mă mai întâlnesc în politică în 1921 pe vremea colaborării noastrecu Take Ionescu.Un alt caraghios a fost Ion Luca Niculescu, colegul nostru de la Industrieîn Ministerul din ianuarie. Tot în martie s-a dus şi el la Bacău săse înscrie, dar a cerut ca preţ o recomandaţie scrisă din partea lui Averescucătre Mackensen ca să-şi aranjeze afacerile din Bucureşti. In naivitatealui, generalul i-a dat-o şi era să înnebunesc când am aflat ce făcuse!Luca Niculescu, grăbit, s-a întors la liberali, îndată ce Ionel Brătianua fost rechemat la Guvern, la sfârşitul anului, dar a fost destul de„gentleman" să nu abuzeze împotriva generalului de autograful pe care-1poseda...în strada Tăutu n-am avut de furcă numai cu înscrierile. Mai erauComitetele, mai era programul, mai erau Statutele, mai era Cuza. Cumtoate aceste îndeletniciri ne-au dus la alegerile lui Marghiloman diniunie, voi reveni asupra lor când voi vorbi despre aceste alegeri, în careaverescanismul a înregistrat primul său succes concret.Voi însemna numai, aci, că toate aceste frecături între om şi om audat prilejul primei mele certe cu Grigoraş Filipescu care-şi cam luasenasul la purtare şi pe care am fost nevoit să-1 pun la locul lui într-oconsfătuire prezidată de Averescu. Incidentul a mers până la schimb demartori; martorii lui Filipescu însă, generalii Aslan şi Cocorescu, n-auvrut să ne lase să ieşim pe teren, şi ne-au împăcat. Ne-am împăcat chiaraşa de bine încât am colaborat toată vara frăţeşte la îndreptarea. Despreaceastă colaborare şi despre îndreptarea cititorii vor găsi amănuntemai la vale. Dar prietenia noastră, n-a mai fost ce fusese, şi mai târziune-am despărţit de tot.In afară de incidentul cu Filipescu nu s-a ivit nici un altul, şi organizareaLigii Poporului a mers destul de bine în tot cursul lunilor aprilieşi mai. Greutăţi n-am avut decât cu Matei Cantacuzino, cu PartidulMuncii şi la Bacău cu Cantilli. Asupra Partidului Muncii pe care l-amlăsat să discute cu Averescu, voi reveni mai târziu. Cu Matei Cantacuzinon-am avut greutăţi propriu zis, dar nu voia să facă nimic. Pe cât demulte dificultăţi îmi crease el şi Cuza în preajma constituirii Ligii cuprivire la redactarea programului şi chiar a actului de constituire fărăprogram, pe atât de puţin m-au stânjenit şi unul şi altul în operaţiile de