Memorii vol.5.pdf

MEMORII 47cercat să acrediteze un fals istoric. Teza susţinută de Guvernul Marghilomanera că noi semnaserăm_preliminariile păcii la Buftea, fixaserămastfel cesiunile teritoriale consimţite de România, că tăcuserăm prinurmare imposibilă situaţia succesorilor noştri şi că fiecare palmă de pământcâştigată de dânşii constituia un enorm succes.Pentru noi, acuzaţia n-avea nici o importanţă, căci noi nu pornisemla treabă ca să ne tocmim asupra graniţelor şi în general asupra condiţiilorpăcii pe care o socoteam provizorie; cu cât ar fi fost mai grea şimai rea cu atât s-ar fi dovedit mai lămurit la răfuiala generală, siluireanoastră. Singurul lucru care ne-a preocupat a fost salvarea armatei saua cât mai mult din armată. în asemenea condiţii, afirmaţia lui Marghjlomanşi a bandei sale că semnasem la Buftea actul de cesiune a teritoriilorcerute n-ar fi avut nimic supărător pentru noi, dacă ar fi fostadevărat. Dar nu era adevărat, şi nu puteam permite ca Guvernul vânduţilorsă-şi creeze un succes bazat pe o minciună. Noi n-am semnat laBuftea un tratat de pace, şi nici măcar preliminariile lui. Noi am semnato prelungire de armistiţiu pentru începerea tratativelor de pace şiîn actul semnat la Buftea se prevede numai principiul unor rectificăriale graniţelor Carpaţilor fără nici o specificare şi fără nici o hartăanexată. Am arătat mai sus că harta cu rectificările graniţei ne-a fostînmânată a doua zi după semnarea prelungirii armistiţiului, că departede a primi linia de rectificare propusă, am protestat împotriva ei, că amdeclarat formal că cererile austro-ungare nu mai constituiau o rectificareci o anexiune şi că nu le vom putea accepta.Am povestit plecarea mea la Iaşi pentru a supune Guvernului şi Regeluitoate cererile Puterilor Centrale şi pesimismul meu în ce priveaprimirea lor. Am mai povestit cu acel prilej şi conversaţiile mele preliminarecu Kuhlmann, cu generalul Hell şi cu Mackensen, şi din toatereieşea cât se poate de clar cel puţin atâta: că nici pentru inamic liniaHranilovici — Czemin nu era o linie .,ne varietur". îmi venea să râdauzind pe guvernamentali vorbind de un succes fiindcă se câştigaseră10.000 de kilometri pătraţi pe poalele Carpaţilor. îmi aduceam amintede harta lui Mackensen şi de propunerile lui Kuhlmann, dar nu puteamvorbi despre ele, fiindcă mă opreau interesele superioare ale ţării.Cât de departe sunt toate acele clipe de patimă din primăvara anului1918! Atâtea s-au întâmplat de atunci, atâtea s-au schimbat încât cinepoate să mai priceapă că a fost o vreme în care ne-am împărţit în douăşi ne-am bătut la cuţite pentru a lămuri dacă cedasem sau nu pe hârtie