Memorii vol.5.pdf

MEMORII 101Despre toate câte se întâmplau la Odessa, noi la Iaşi nu ştiam nimic.Pricepusem că bolşevicii erau stăpâni pe situaţie,, dar nu bănuiam $~A*prigoana împotriva românilor. Eram totuşi foarte îngrijoraţi, căci nu * îl*mai primeam nici o veste de la ai noştri, şi eu unul n-am mai avut nă- l/ *y,',dejde — după ce am aflat înstăpânirea bolşevicilor şi dictatura pe care (fr$ |lo exercitau şi la Odessa, decât în ocuparea regiunii dintre Nistru şiMare de către nemţi.Scurtă vreme după înscăunarea noastră la Guvern, Râul Crăciun, unbăiat cu multe cusururi, dar şi cu mari calităţi, cu sufletul deschis şiplin de curaj, a venit să-mi propuie să răzbească până la Odessa, numaisă-i procur un automobil şi banii necesari pentru drum. Personal,n-aveam nici automobil, nici bani, şi dacă n-ar fi fost în joc decât soartapărinţilor mei aş fi ezitat să risc un automobil ji banii Statului. DarOdessa era plină de români şi Guvernul nu-i putea abandona cu totul învoia întâmplării. Nu e vorba, lucru mare nu puteam face pentru ei înstarea lucrurilor, dar cel puţin să le trimitem un cuvânt de îmbărbătareşi sfaturi. Am consultat pe Averescu şi cu consimţământul lui am pusla dispoziţia lui Crăciun un automobil militar, 50.000 de lei şi 20.000_de_xubje. Cu dânsul au mai plecat doi subofiţeri în civil, şi mecanicul.Crăciun a plecat şi n-am mai auzit de dânsul până nu ş-a înapoiat la Iaşicu Boyle şi cu românii lui.Lucru de necrezut, Crăciun izbutise să se strecoare printre bolşevicipână la Odessa! îi dedesem între altele şi o scrisoare pentru tată-meu 1 ,,pe care i-a înmânat-o cum a sosit. Ambasadorul nostru a mai propuspărinţilor mei „proprio motu", căci nu-1 însărcinasem cu o asemeneamisiune, să-i aducă cu automobilul său, după trei zile cât plănuia săstea în Odessa la Iaşi. Tată-meu a ezitat şi i-a promis un răspuns definitivpentru a doua zi, dar nu a mai dat ochi cu dânsul: chiar în seara sosiriisale l-au arestat bolşevicii! Am spus că Crăciun avea cusururi: întrealtele era vanitos. Cum a sosit la Odessa şi-a dat aere de „trimis special"al Guvernului român, şi s-a fâţâit în lung şi în larg cu automobilulsău „oficial" şi cu număr românesc! AtâJLa_£ost„d, e i flij'j}?! Domnul ambasadoral Guvernului cu care bolşevicii se socoteau în război a fost1în scrisoare nu era lucru mare, căci mă abţinusem de la orice precizii, pentrueventualitatea unei interceptări. Eram într-adevăr aproape sigur că Crăciun va cădea înmâna bolşevicilor înainte de a ajunge la Odessa.